ICCJ. Decizia nr. 640/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 640/2008
Dosar nr.1866/33/2007
Şedinţa publica din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110 din 06 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul L.A., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 169/P/2007 din 08 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 169/P/2007 din 08 august 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul H.V., agent şef principal de poliţie şi R.N.N., subcomisar de poliţie, ambii din cadrul I.P.J. Cluj pentru infracţiunile de abuz în serviciu contre intereselor persoanelor şi purtare abuzivă prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 250 alin. (3) C. pen.
S-a reţinut că petiţionarul, în cuprinsul plângerii, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi intimaţi inspector R.N. şi agent şef de poliţie H.V. arătând că din probele administrate rezultă că aceştia au comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece l-au amendat contravenţional pe petiţionar, iar al doilea a comis şi infracţiunea de purtare abuzivă prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., pentru că i-a suflat în ochi praf cauzându-i o congestie conjunctivală.
Prin rezoluţia sus-menţionată, examinându-se atât plângerea penală cât şi elementele în cauză ce au concretizat situaţia de fapt, s-a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează un abuz de funcţie din partea poliţiştilor H.V. şi R.N.N. şi nicio purtare abuzivă din partea lui H.V.
Împotriva rezoluţiei procurorului petiţionarul L.A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin rezoluţia dată în dosarul nr. 849/II/2/2007 din 07 septembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 278 alin. (l) C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionarul L.A. împotriva rezoluţiei nr. 169/P/2007 din 08 august 2007.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul, a formulat plângere în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată Curţii de Apel Cluj, susţinând că solicită tragerea la răspundere şi pedepsirea făptuitorilor pentru infracţiunile săvârşite.
Curtea de Apel Cluj, examinând plângerea, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului L.A. cu motivarea că rezoluţia dată este legală şi temeinică, deoarece art. 228 C. proc. pen., prevede că organul de urmărire penală sesizat, dispune încetarea urmăririi penale, doar când din actele premergătoare efectuate, nu rezultă unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., ori în cazul de faţă au fost probate condiţiile cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Cluj a declarat recurs petiţionarul L.A. prin care a solicitat admiterea recursului, aşa cum rezultă din motivele existente la dosar.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv rezoluţiile atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea petiţionarului L.A., având în vedere că nu rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existenţa altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună ştiinţă, în mod defectuos, a atribuţiilor de serviciu sau purtarea abuzivă.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor şi infracţiunii de purtare abuzivă.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva organelor de cercetare penală reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor date.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiţionarul L.A., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 110 din 06 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 575/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 649/2008. Penal → |
|---|
