ICCJ. Decizia nr. 458/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.458/2008
Dosar nr. 2982/87/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursurilor de fata;
În baza actelor si lucrărilor constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 6 din 12 ianuarie 2007a Tribunalul Teleorman, în baza art. 12 alin. (I) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 fapte), a fost condamnat pe inculpatul B.M., la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) si b) C. pen. si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condiţiile art. 65 – art. 66 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului B.M. si a fost dedusa prevenţia de la 27.01.2006, la zi.
În baza art. 12 alin. (l) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte) si art. 74 lit. a) si c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.N., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) si b) C. pen. si un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condiţiile art. 65 – art. 66 C. pen.
În baza art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.M., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 – art. 66 C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului B.F.M. şi a fost dedusă prevenţia de la 15 mai 2006, la zi.
În baza art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.C., la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 – art. 66 C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului B.M.C.
În baza art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 fapte), a fost condamnată inculpata L.I., la 5 ani închisoare.
În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpata la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., au fost constatate faptele concurente şi au fost contopite pedepsele,urmând ca inculpata L.I. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 – art. 66 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 27 ianuarie 2006 la 30 martie 2006.
S-a luat act ca partea vătămata L.N. nu s-a constituit parte civila. Au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de părţile civile M.A. şi P.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, in esenţa, ca inculpaţii L.I. şi B.M., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, in perioada iulie 2005 - decembrie 2005, prin inşelaciune Ie-au recrutat pe victimele traficului de persoane V.N.A., M.A.C., L.N.D., U.F.C., M.F.D. şi P.R., pe care le-au transportat apoi în Spania şi le-au cazat intr-un apartament din Madrid, obligandu-Ie sa practice prostituţia in parcul C.C. din Madrid.
Sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei au fost insuşite de inculpaţii B.M. şi L.I.
În perioada ianuarie 2005 - august 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul B.M.C., prin inşelaciune şi constrângere le-a recrutat pe victimele traficului de persoane I.D., D.N. şi l.A., le-a asigurat transportul in Spania şi le-a cazat in acelaşi apartament in care se aflau şi inculpaţii B.M. şi L.I.
În Spania, inculpatul B.M.C. le-a obligat pe părţile vătămate sa practice prostituţia in parcul C.C. din Madrid şi şi-a insuşit sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către acestea.
Inculpatul G.M.N., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a transferat inculpatului B.M. pe victimele traficului de persoane M.F.D. şi P.R., în scopul exploatării lor sexuale în Spania, primind de la acesta suma de 1200 euro.
În luna ctombrie 2005, inculpatul B.F.M., le-a transportat pe victimele M.F.D. şi P.R. din Bucureşti in Municipiul Alexandria şi apoi le-a asigurat cazarea la prietena sa, martora C.F.M., timp de 3 săptămâni, respectiv pana la obţinerea paşapoartelor acestora.
S-a reţinut totodată că inculpatul B.F.M. avea cunoştinţă de faptul că cele doua victime urmează sa fie exploatate sexual în Spania de către inculpaţii B.M. şi L.I., iar pentru activitatea sa a primit de la aceştia, prin sistemele de transmitere rapida a banilor „Western Union" şi „Money Gram" suma de 4620 euro.
Instanţa, a mai reţinut ca în perioada februarie 2005 - decembrie 2005, inculpata L.I. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane în parcul G.C. din Madrid obţinând din aceasta activitate suma de 30.000 euro.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii B.M., G.M.N., B.F.M., B.M.C. şi L.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei condamnări a acestora, a greşitei individualizări a pedepselor aplicate acestora.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate in cadrul acestor critici, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a pronunţat Decizia penală nr. 153 din 26 aprilie 2007, prin care a admis apelurile declarate de inculpaţii G.M.N., B.F.M., B.M.C. şi L.I., împotriva sentinţei penale nr. 6 din 12 ianuarie 2007 pronunţata de Tribunalul Teleorman.
A fost desfiinţată parţial sentinţa penala nr. 6 din 12 ianuarie 2007 şi, in fond, in baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului G.M.N. pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei. S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu arestat in alta cauza.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la 15 mai 2006 la 26 aprilie 2007.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului B.F.M. pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzutede art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu arestat in alta cauza.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la 15 mai 2006 la 26 aprilie 2007.
În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 4 ani fnchisoare aplicata inculpatului B.M.C. sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., după cum urmează:
a. - sa se prezinte la datele fixate la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Teleorman;
b. - sa anunţe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi intoarcerea;
c. - sa comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;
d. - sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Au fost puse in vedere inculpatului prevăzute art. 86x C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A fost revocată arestarea preventivă a inculpatului B.M.C., luată în baza mandatului de arestare preventiva nr. 32 din 16 mai 2006 emis în lipsa de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2552/2006.
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei L.I. în pedepse componente.
În rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicata inculpatei pentru infracţiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 fapte) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmare a aplicării prevăzute de art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen.
A fost redusă pedeapsa aplicata inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen., de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare, urmare a aplicării prevăzute art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen.
In baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, astfel că inculpata va executa 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la 27 ianuarie 2006 la 26 aprilie 2007 fiind totodată menţinută starea de arest a acestuia.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că apelul inculpatului G.N.M. este, întemeiat sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, intrucat in raport de circumstanţele sale personale (respectiv legate de familia din care provine, studiile şi performantele sale profesionale) se impune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., implicarea sa în desfălurarea activităţii infracţionale fiind apreciat de instanţă ca o întâmplare nefericită.
În ceea ce priveşte pe inculpatul B.F.M., instanţa a apreciat că se impune reformarea hotărârii, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, reţinând că se justifică această măsură în raport de contribuţia sa minima la comiterea infracţiunilor, (inculpatul asigurând cazarea pârtilor vătămate şi transportul acestora in România), precum şi elementele ce circumstantiaza persoana acestuia.
Cat priveşte pe inculpatul B.M.C., s-a apreciat, de asemenea că în raport de conduita sa anterioară, de lipsa antecedentelor penale, aplicarea prevederilor art. 86l C. proc. pen., poate asigura finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.I., instanţa de control judiciar a reţinut că pedeaspsa aplicată acesteia nu este corect individualizată, apreciind că, pe fondul relaţiei de concubinaj cu inculpatul B.M., inculpata a avut un grad de participatie redus, ea insaşi fiind exploatata şi obligata sa practice prostituţia in Spania, şi prin urmare, in acest context, se impune aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.M. şi L.I., care au criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor G.M.N., B.F.M., B.M.C. şi L.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătînd că hotărîrile pronunţate în cauză sunt netemeinice sub aspctul cuantumului pedepselor aplicate, precum şi a modalităţii de executare.
Inculpatul, B.M. a criticat Decizia penală pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurlui şi casarea hotărîrilor pronunţate în cauză.
Inculpata L.I., a criticat Decizia penală pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorilor recurenţilor inculpaţi, ale intimaţilor inculpaţi, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 1 februarie 2008, când Înalta Curte a amânat pronunţarea pentru data de 6 februarie 2008.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de critica adusă, constată faptul că instanţele de judecată au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, care în baza unei rezoluţii infracţionale unice au recrutat părţile vătămate şi le-au transportat în Spania, obligându-le să practice prostituţia, sumele da bani obţiunte fiind însuşite de inculpaţi.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Examinarea criticii formulate de parchet va fi fi analizată prin prisma cazului de casare menţionat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, a avut in vedere, în mod corect, împrejurările concrete in care fapta a fost săvârşita, precum si persoana fiecărui inculpat în parte, gradul de pericol social reprezentat de aceştia.
Procedând la o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor L.I., G.M.N., B.F.M. şi B.M.C., instanţa de control judiciar a reţinut o conduita bună a acestora înainte de săvârşirea faptei, precum şi împrejurări care atenuează răspunderea penală a apreciat ca s-ar justifica aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi cele referitoare la suspendarea executării pedepselor.
Verificând actele şi lucrările dosarului sub aspectul criticii formulate de parchet, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite, dar şi de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Inculpaţii G.M.N., B.F.M., B.M.C. şi L.I. din prezenta cauză, prin modul conceret de săvîrşire a infracţiunii, prin durata de desfăşurare a activităţii infracţionale, cât prin prisma pericolului potenţial pe care îl reprezintă, vădesc o mare periculozitate, impunându-se aplicarea unui sistem sancţionator mai sever, care să fie de natură a asigura scopul conceret al pedepsei.
Deşi, în cauză instanţa de control judiciar a reţinut că se poate dispune suspenadea executării pedepsei, şi respectiv reducerea cuantumului pedepsei, aceasta a ignorat total scopul pedesei, acela de a asigura reeducarea inculpatului, neavănd în vedere atitudinea manifestată de fiecare inculpat, de importanţa relaţiilor sociale vătămate, de pericolul social concret al inculpaţilor, împrejurări care determină Înalta Curte să constate că reeducarea acestora nu se poate realiza decât printr-o pedeapsă privativă de libertate.
Totodată, faţă de inculpaţii G.M.N., B.F.M. şi L.I., Înalta Curte reţine că instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora, având în vedere numărul mare de părţi vătămate traficate, atitudinea proceuală manifestată de aceştia, reţinându-se că pedepsele stabilite de instanţa de fond sunt de nautră a corespunde scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Se retine astfel ca, în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsele stabilite de instanţa de fond, cu executare in regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii fînculpatilor de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Prin urmare, fata de cele invederate, Înalta Curte constată că în cauză instanţa de control judiciar nu a făcut o corectă individualizare a sancţiunii dispuse faţă de fiecare inculpat în parte, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, numai cu privire la latura penala a cauzei si va casa Decizia penală, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa penală nr. 6 din din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman.
Faţă de recursurile declarate de recurenţii inculpaţi, B.M. şi L.I., înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă cu prisosinţă că inculpatul B.M., împreună cu L.I. au obţinut sume de bani din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, aduse în Spania prin înşelăciune care apoi au fost obligate să se prostitueze. Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută se rezultă din materialul probator administrat în cauză, fiind astfel răsturnată prezumţia de nevinovăţie a celor doi inculpaţi.
Criticile formulate sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei sunt nefondate, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, reţinându-se că inculpatul B.M. a dat mai multe declaraţii contradictorii în cauză, şi numai în faza cercetării judecătoreşti a dat o declaraţie care îi inculpa pe coinculpaţii B.M. şi G.M. Pedeapsa aplicata acestui inculpat, de 7 ani închisoare, este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la 52 C. pen., nefiind justificată casarea hotărârii sub acest aspect.
Recursul declarat de inculpata L.I., de asemenea, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată acestei inculpate de către instanţa de control judiciar este incorect individualizată, sub aspectul modalităţii de executare, impunându-se executarea acesteia în regim de detenţie; cu atât mai mult nefiind justificat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia.
Prin urmare, faţă de toate cele învederate recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.M. şi L.I., urmează a fi respinse, ca nefondate, recurenţii inculpaţi fiind obligaţi la plata cheltielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deicizei nr. 153 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucresti, secţia I penală, privind pe intimaţii inculpaţi L.I., G.M.N., B.F.M. şi B.M.C.
Casează Decizia penală atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 6 din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.M. şi L.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 ianuarie 2006 la 6 februarie 2008.
Obligă recurenţii inculpaţi B.M. şi L.I. la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 472/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
