ICCJ. Decizia nr. 638/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.638/2008
Dosar nr. 943/57/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 162/P/2004 din data de 26 aprilie 2007 a procurorului şef secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în temeiul art. 228 alin. (4) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., faţă de numita V.E., notar public cu sediul în municipiul Deva, jud. Hunedoara.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele: în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul infracţiunilor menţionate, urmare plângerii penale formulată de către numiţii T.l. şi T.A. în care arată că semnăturile depuse la rubrica „girant", pe înscrisul autentificat sub nr. 767 din 23 aprilie 2002, denumit „contract de garanţie imobiliară nr. 527/4 din 23 aprilie 2002" nu le aparţin, fapt care conduce la concluzia că notarul public a consemnat în fals prezenţa giranţilor la autentificarea înscrisului şi a acceptat ca acesta să fie semnat de către alte persoane în locul său.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate a rezultat că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva notarului pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi, respectiv, art. 291 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece:
a) cauza a fost iniţial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la data de 15 iuie 2004, la mai bine de doi ani de la data săvârşirii presupuselor fapte despre care numiţii T.l. şi T.A., fiind soluţionată prin rezoluţia nr. 162/ P din 25 iunie 2005;
b) urmare plângerilor formulate de către petenţi împotriva soluţiei, aceasta a fost casată prin sentinţa penală nr. 43 din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba lulia, definitivă prin Decizia penală nr. 1856 din 22 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul cauzei fiind restituit efectiv la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la data de 19 februarie 2007, fără ca prin soluţiile pronunţate să se dispună începerea urmăririi penale;
c) în vederea efectuării actelor premergătoare dispuse prin sentinţa penală nr. 43 din 13 septembrie 2005, prin adresele din 21 februarie 2007 şi 28 martie 2007, s-a solicitat Tribunalului Hunedoara, trimiterea dosarului nr. 4823/2005 al acestei instanţe, în care se află, în original, actele raportat la care urma să se efectueze expertiza grafologică, însă acest dosar nu a fost trimis nici până în prezent;
d) nefiind în nici una dintre situaţiile menţionate de art. 123 – art. 124 C. pen., care ar fi atras întreruperea cursului termenului de prescripţie al răspunderii penale, conform prevederilor art. 121 coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie al răspunderii penale, pentru săvârşirea de către notarul public a infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., s-a împlinit la data de 23 aprilie 2007;
e) într-o altă ordine de idei, din actele premergătoare aflate la dosarul cauzei (indiferent care ar fi fost concluziile raportului de expertiză grafologică ordonat de către instanţă), nu există nici un element probatoriu care să conducă la concluzia că notarul public ar fi acţionat cu intenţie, astfel că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de uz de fals iar referitor la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se poate lua în discuţie cel mult o intenţie indirectă dar, sub acest aspect, sunt incidente prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen.;
f) în vederea valorificării drepturilor sale, petenţii pot uzita de acţiunea civilă în anularea convenţiei, aceasta fiind efectiv promovată şi formând obiectul dosarului nr. 4823/2005 al Tribunalului Hunedoara.
În final, se concluzionează că, raportat la cele de mai sus, faţă de notar nu se mai poate efectua activitatea de tragere la răspundere penală fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Prin rezoluţia nr. 405/ll/2/2007 din data de 23 mai 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a respins ca neîntemeiată plângerea petentilor împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public.
Prin sentinţa penală nr. 89 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentilor împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public V.A.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, împrejurare care a justificat legal soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale. De asemenea, a mai reţinut instanţa că petenţii au susţinut că nu ei au semnat contractul de garanţie autentificat la data de 23 aprilie 2002, ci fiul lor, numitul T.D.F.
Împotriva sentinţei petenţii au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursurile nu sunt fondate.
În raport de data autentificării actului (23 aprilie 2002) şi de incidenţa dispoziţiilor legale privind aplicarea legii penale mai favorabilă (art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)), corect procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în condiţiile neînceperii urmării penale (respectiv a observării dispoziţiilor art. 123 C. pen.), cu privire la faptele reclamate de petenţi, şi sub încadrările juridice date acestora, în mod succesiv, pe parcursul soluţionării plângerii penale, a plângerilor adresate instanţelor şi, respectiv, a recursurilor.
Nemulţumirea petenţilor cu privire la pretinsa tergiversare a soluţionării plângerii penale, ceea ce a avut ca urmare împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, nu formează obiect al controlului judecătoresc instituit prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., respectiv a recursului împotriva sentinţei Curţii de Apel Alba lulia.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile petenţilor.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii T.l. şi T.A. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2008. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 641/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
