ICCJ. Decizia nr. 641/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.641/2008
Dosar nr. 2419/36/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 159/P/2007 din data de 13 iulie 2007, procurorul şef al secţiei urmărire penală şi criminalistică la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I.M., notar public şi C.I. (mătuşa petenţilor) pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 13 februarie 2007, numiţii L.C.E. şi L.N., au sesizat organul de urmărire penală în legătură cu faptul că, cu prilejul încheierii unor acte de vânzare-cumpărare a unor imobile existente în localitatea Valea Dacilor, judeţul Constanţa, notarul public I.M. şi numita C.I. (mătuşa reclamanţilor) ar fi săvârşit infracţiunile de fals şi uz de fals, solicitându-se efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen.
Din examinarea actelor premergătoare existente în dosarul cauzei a reieşit că cele două acte de vânzare-cumpărare s-au încheiat la data de 26 iulie 1994, la notariatul de Stat Medgidia, de către notarul I.M., între L.C., în calitate de vânzător, şi L.C. (fiu) şi, respectiv, C.I. (soră), în calitate de cumpărători.
Realitatea încheierii ambelor acte de vânzare-cumpărare, în aceeaşi zi, rezultă atât din documentele existente la Notariatul de Stat Medgidia (în copie la dosar), a declaraţiilor persoanelor ascultate, cât şi a declaraţiilor notarului l.M.
Procurorul a reţinut că între moştenitorii lui L.C. (decedat între timp) există neînţelegeri cu privire la suprafeţele de teren din Valea Dacilor, motiv pentru care, pe rolul Judecătoriei Medgidia, se află un dosar civil.
În concluzie, faţă de cele reţinute, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele 2 persoane, întrucât faptele reclamate nu există, cu menţiunea că, de altfel, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Plângerea petenţilor împotriva acestei soluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 179/11/2/2007 din data de 22 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.
Prin sentinţa penală nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007, a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petenţilor împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, reţinându-se, în esenţă, că faptele reclamate nu există.
Împotriva sentinţei, petenta L.N. a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi desfiinţarea rezoluţiilor procurorului, respectiv, trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmării penale.
În esenţă, recurenta a susţinut că prima instanţă a „soluţionat pricina cu aceeaşi superficialitate cu care organul de cercetare penală a soluţionat plângerea iniţială" şi că organele judiciare au omis să cerceteze si celelalte aspecte (fapte) reclamate.
Recursul nu este fondat.
Actele premergătoare efectuate au relevat realitatea încheierii celor 2 acte de vânzare-cumpărare, documentele existând în arhiva fostului Notariat de Stat Medgidia, realitate confirmată de persoanele ascultate, inclusiv notarul care Ie-a autentificat.
Aspectele invocate de recurentă în motivele scrise (care se referă la pretinse nelegalităţi ori reprezintă simple suspiciuni, lipsa unui certificat fiscal, neconcordanta vecinătăţilor terenului, semnarea unui act doar de o singură persoană, în timp ce altul este semnat de ambii soţi) nu justifică concluzia existenţei unor indicii în sensul că cele două persoane reclamate în plângerea penală ar fi săvârşit infracţiunile menţionate.
Actele întocmite de notar, în cazul în care prezintă neclarităţi, erori, lipsa unor date, etc., pot fi supuse controlului judecătoresc, la cererea persoanelor interesate, în faţa instanţelor civile. De altfel, petenţii s-au adresat instanţei civile (Judecătoriei Medgidia) în vederea realizării intereselor legale şi soluţionării aspectelor de natură patrimonială în contradictoriu cu C.l.
Nu este întemeiată opinia reprezentantului Ministerului Public potrivit căreia soluţia de neîncepere a urmăririi penale ar fi trebuit întemeiată pe dispoziţiile legale referitoare la prescripţia răspunderii penale.
În condiţii lipsei oricăror indicii cu privire la existenţa faptelor reclamate (infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, prevăzute în art. 289 şi 291 C. pen.), corect procurorul a avut în vedere dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există").
Aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. („a intervenit prescripţia răspunderii penale"), ar fi fost posibilă numai în măsura în care se stabilea, în baza actelor premergătoare, că faptele de fals intelectual şi uz de fals ar fi existat, ar fi fost săvârşite de persoanele reclamate cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, însă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.N. împotriva sentinţei penale nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 645/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
