ICCJ. Decizia nr. 667/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 667/2008
Dosar nr. 1124/1/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursuluide faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa din 14 februarie 2006 dată în dosarul nr. 240/P/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus, în baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 163 C. proc. pen., luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător, a autoturismului marca R.L., aparţinând învinuitului B.P.
Prin încheierea din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea inculpatului B.P. de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului proprietatea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că măsura sechestrului asigurător - obligatorie potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost dispusă în baza art. 256 alin. (2) C. pen., că din materialul de urmărire penală rezultă că inculpatul ar fi primit de la denunţător suma de 2000 Euro şi că asupra acestei măsuri, dispuse de organul de urmărire penală, instanţa de judecată urmează să se pronunţe odată cu soluţionarea fondului.
Totodată, a menţionat că măsura a fost luată în mod legal, că inculpatul este proprietarul autoturismului, că apărătorii inculpatului, deşi au fost încunoştinţaţi, nu s-au prezentat cu ocazia luării acestei măsuri şi că lipsa acestora nu este de natură să atragă nulitatea măsurii, inculpatul fiind prezent şi semnând procesul - verbal.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului R.L., considerând că măsura este şi nelegală, deoarece autoturismul este bun comun, şi netemeinică, deoarece pentru asigurarea unei eventuale confiscări speciale de 2000 Euro, a fost indisponibilizat un bun în valoare de 18.000 Euro.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului se constată că petiţionarul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal, de procuror sau de instanţa de judecată, şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile ale învinuitului sau inculpatului, între altele, în vederea confiscării speciale, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în capitolul al lll-lea al acestei legi (în speţă, infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Nici obiecţiunea referitoare la diferenţa însemnată de valoare dintre obiectul eventualei confiscări speciale, 2000 Euro, şi bunul indisponibilizat, 18.000 Euro, nu este întemeiată, art. 163 alin. (2) C. proc. pen., impunând o asemenea proporţionalitate numai pentru ipoteza în care măsura asiguratorie se ia în vederea raparării pagubei" („până la concurenţa valorii probabile a pagubei").
Aşa fiind, măsura dispusă de organul de urmărire penală şi menţinută de instanţă este legală, urmând ca la finalizarea cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată să se pronunţe potrivit art. 357 alin. (2) lit., c) C. proc. pen. si cu privire la acesta măsură.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.P. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală în dosarul nr. 725/44/2007.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 645/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 683/2008. Penal → |
|---|
