ICCJ. Decizia nr. 762/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.762/2008
Dosar nr. 820/43/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş în vederea soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei emise la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), de organul judiciar competent, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, constatând că prin rezoluţia emisă la data de 17 august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş nu a fost soluţionată plângerea împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale pronunţată la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în condiţiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionara O.M. a depus şi înregistrat, la 11 septembrie 2007 pe rolul acestei instanţe, plângere prin care a contestat rezoluţia dată la 17 august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, invocând faptul că, în termen legal, a formulat plângere împotriva rezoluţiei dată în dosarul nr. 37/P/2007 al aceleiaşi unităţi de parchet. în cuprinsul aceleiaşi plângeri, petiţionara a solicitat, de asemenea, conexarea dosarului nr. 37/P/2007 la dosarul nr. 79/P/2007.
S-a mai reţinut că petiţionara a criticat faptul că greşit a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş din 17 mai 2007 ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 25 mai 2007, iar plângerea a formulat-o la 6 iunie 2007, iar data depuneri prin poştă a acesteia este 11 iunie 2007, conform actelor doveditoare depuse la dosar.
Prin urmare, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în mod greşit a fost respinsă ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa parchetului, plângerea a fost depusă în termen, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., iar înregistrarea cu întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, respectiv la 6 august 2007, a avut drept cauză anumite disfuncţionalităţi de ordin administrativ, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 187 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, prima instanţă a constatat că respingerea, ca tardivă a, plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, deşi promovarea acesteia s-a realizat în termenul prevăzut de lege, echivalează cu nesolutionarea acesteia, în condiţiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că neefectuarea controlului impus de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., asupra rezoluţiei pronunţate, la data de 17 mai 2007, în dosarul nr. 37/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împiedică instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei, respectiv asupra legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, considerând că astfel i s-ar încălca dreptul petiţionarei la utilizarea unui grad de jurisdicţie, contravenindu-se astfel, principiului legalităţii procesului penal, consacrat de art. 2 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, instanţa constatând că plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei nr. 37/P/2007 din 17 mai 2007 a fost soluţionată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin rezoluţia nr. 269/VIII/2007 dată Ia17 august 2007, a apreciat că este contrar dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care instituie competenţa procurorului general al parchetelor de pe lângă curţile de apel, în această materie şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
A constatat că soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei din 17 mai 2007, dată în dosarul nr. 37/P/2007 de către o altă persoană decât cea nominalizată în textul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., are drept consecinţă nulitatea actului, echivalând astfel cu nesoluţionarea plângerii.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constatând că nesoluţionarea plângerii este determinată de cele două aspecte mai sus evidenţiate, a apreciat că se impune, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în vederea soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei emise la 17 mai 2007, în dosarul 37/P/2007, a aceleiaşi unităţi de parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) Totodată, a mai constatat că plângerea formulată de petiţionară a rămas nesoluţionată prin rezoluţia nr. 269A/Ii/2007 din 17 august 2007, dată de procurorul general adjunct al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în condiţiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Instanţa de fond a mai constatat că procedând la desesizarea sa în această modalitate, devine inadmisibilă analiza solicitării petiţionarei de conexare a dosarului 37/P/2007 la dosarul nr. 790/P/2007 ale aceleiaşi unităţi de parchet şi, prin urmare, nu se mai poate pronunţa cu privire la acest aspect, urmând a fi analizată această cerere ulterior, odată cu soluţionarea plângerii pe fond, în cadrul controlului instituit de art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş .
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie în limita argumentelor detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Pe rolul Secţiei Penale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 820/43/2007, intimata petiţionară, prin mandatar, depunând la dosar, prin registratură, un set de înscrisuri pentru susţinerea punctului său de vedere.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. pen., împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile şi orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile sau actele respective s-a produs o vătămare intereselor lor legitime.
Aşadar, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un act, intervenite în cursul efectuării activităţii de urmărire penală, fie un act efectuat înainte de începerea urmăriri penale, cum ar fi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Totodată, legiuitorul a statuat că procurorul ierarhic superior, rezolvă, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza dispoziţiilor date de procuror.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în prima instanţă".
După denumirea marginală a textului şi din analiza dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că obiectul plângerii întemeiată pe aceste prevederi legale îl constituie rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
În cauza de faţă se constată că împotriva rezoluţiei nr. 37/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş petiţionara O.M., prin mandatar l.O., a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care are dreptul, consfinţit de lege, să dispună fie o soluţie de admitere şi, pe cale de consecinţă, să infirme soluţia procurorului, fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă.
În condiţiile în care, în speţă, a fost parcursă faza intermediară şi obligatorie, instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe pe fondul plângerii formulate de petiţionară.
Prin urmare, nu poate fi însuşită afirmaţia instanţei de fond în sensul că soluţionarea plângerii de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii acesteia ca tardivă, ar echivala cu nesoluţionarea acesteia, întrucât astfel cum s-a arătat anterior, acesta poate dispune şi respingerea plângerii ca tardivă.
Controlul judiciar declanşat ca urmare a formulării plângerii de către petiţionară obligă instanţa să verifice şi acest aspect alături de legalitatea şi temeinicia rezoluţiei date de procuror.
Pe de altă parte, soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de către procurorul adjunct, nu atrage nulitatea absolută, nulităţile absolute fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În fine, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., acestea operând în situaţia în care plângerea este adresată direct instanţei de judecată, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.
Aşadar, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petiţionara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere împotriva intimatei-magistrat judecător M.C.I., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Ulterior petiţionara a atacat, în termen legal şi cu respectarea procedurii speciale (în materia soluţionării plângerilor împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată) şi ierarhiei instituită de prevederile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., atât rezoluţia dată la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, cât şi rezoluţia nr. 269A/IM/2007 dată la 17 august 2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa de fond a procedat greşit atunci când a apreciat că nu mai poate soluţiona cauza pe fond, dispunând în mod nejustificat, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.
În speţă, se impunea ca prima instanţă, constatând corect, că plângerea formulată de petiţionară a fost introdusă în termen legal şi nu tardiv, putea şi trebuia să procedeze la analiza şi soluţionarea sa pe fond.
Faţă de considerentele mai sus-enunţate şi pentru a nu priva părţile de utilizarea unui grad de jurisdicţie, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş este fondat, urmând a fi admis ca atare, în baza dispoziţiilor art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va casa sentinţa penală nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe petiţionara O.M. şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe petiţionara O.M.
Casează sentinţa penală sus menţionată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 758/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 864/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
