ICCJ. Decizia nr. 928/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.928/2008

Dosar nr. 2107/33/2007

Şedinţa publică din 13 martie 2008

Asupra recursului de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 2107/33/2007, a fost respinsă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluţiilor din 23 octombrie 2007 şi 21 noiembrie 2007 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată în cauza de petentul T.M. acesta a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor din 23 octombrie 2007 respectiv 21 noiembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosar 349/P/2007.

În susţinerea plângerii sale, petentul a precizat că rezoluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale şi nu s-a efectuat cercetarea penală în dosar 2619/2005 al Judecătoriei Dej.

Examinând plângerea formulată pe baza actelor existente la dosar, curtea de apel a reţinut că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 23 octombrie 2007 confirmată prin rezoluţia din 21 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A.G. şi B.L. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

S-a reţinut că, la data de 24 septembrie 2007, numitul T.M. a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţii lor C.A.G. şi B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că aceştia nu s-au conformat sentinţei penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr. 2619/2005) prin care s-a hotărât trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele:

În cursul anului 2005, numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva numitei G.L.D.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, plângere făcând obiectul dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej. Prin sentinţa penală nr. 874/2005, Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor privind săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

În urma acestei sentinţe, în cauză, s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006, în care la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluţiei nr. 10/P/2006 T.M. a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 17/11/2/2006 din 16 februarie 2006. Petentul nemulţumit de aceste soluţii s-a adresat cu plângere şi Judecătoriei Dej, plângerea având ca obiect dosarul nr. 479/2006 în care de asemenea plângerea a fost respinsă potrivit art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin Decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006.

Întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu a restituit dosarul nr. 2619/2005 Judecătoriei Dej, acest dosar a fost restituit prin adresa din 16 martie 2006, urmând a se continua cercetarea judecătorească pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Dej sub nr. 698/2006. Prin sentinţa penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata G.D.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie în temeiul art. 284¹ C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât partea vătămată a lipsit consecutiv la două termene de judecată. Recursul declarat de numitul T.M. a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.

Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), presupune, sub aspectul laturii obiective, fie neîndeplinirea de către funcţionarul public aflat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu a unui act, fie îndeplinirea defectuoasă a acestuia dacă prin aceasta se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

În cauză nu există niciun indiciu al săvârşirii de către cei doi procurori a infracţiunii mai sus menţionate câtă vreme cei doi şi-au exercitat doar atribuţiile de serviciu, aspecte confirmate şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.

În consecinţă, în mod corect s-a statuat prin rezoluţia pronunţată la data de 23 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj că fapta pentru care s-a formulat plângere de către petent nu există, soluţia adoptată în cauză fiind legală şi temeinică.

Raportat la toate aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 278¹ alin. (8) C. proc. pen., plângerea formulată în cauză a fost respinsă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul T.M., criticând-o, arătând în scris două motive şi anume că nu se admite administrarea probelor, deoarece cercetarea penală dispusă de Judecătoria Dej prin sentinţa penală nr. 874 din 12 decembrie 2005 nu a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, respectiv nu s-a emis o rezoluţie motivată, precum şi că instanţa de fond a ascuns un fals produs de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej şi muşamalizat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin inducere în eroare şi neefectuarea procedurilor de lucru în cercetarea cauzei, solicitând admiterea administrării probelor privind efectuarea cercetării penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, conform sentinţei penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 anexată.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 6857 la 29 februarie 2008 a unui înscris, intitulat astfel de către recurentul petiţionar, în care a solicitat judecarea în lipsă, arătând că prin sentinţa penală nr. 115/2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, s-a făcut o motivare falsă, că în mod fals s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 10/P/2006, fiind ascunsă realitatea juridică, că realitatea juridică este dată de faptul că dosarul nr. 10/P/2006 s-a format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în urma plângerii sale de la 5 ianuarie 2006 şi nu are legătură cauzală cu cercetarea penală dispusă de Judecătoria Dej, în dosarul nr. 2619/2005, că rezoluţia din 26 ianuarie 2006 emisă în dosarul nr. 2619/2005 pentru ascunderea falsului produs de procurorii din cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, că parchetul nu a efectuat nicio cercetare în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej, la care s-au ataşat o plângere penală formulată de petiţionarul T.M. împotriva numitei G.L., adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, precum şi rezoluţia de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală din 26 ianuarie 2006 privind pe G.L.D.T. pentru fapta prevăzută de art. 259 alin. (1) C. proc. pen., înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, părţile legal citate au lipsit, Înalta Curte, constatând că, până la ora 10,55, nu s-a depus nicio cerere pentru imposibilitate de prezentare din partea acestora, a apreciat cauza în stare de judecată, acordând părţilor cuvântul în dezbateri, potrivit art. 385¹³ C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de petiţionar, considerând că în cauză, instanţa de fond, în mod corect a respins plângerea, deoarece nu există indicii că intimaţii ar fi săvârşit vreo infracţiune.

Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar T.M. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond conform art. 278¹ alin. (10) cu referire la art. 385¹ alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, plângerea formulată de petiţionarul T.M.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.A.G. şi B.L. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiţionar, în raport cu persoanele şi fapta pretins a fi săvârşită de către acestea, constatându-se că la data de 24 septembrie 2007 numitul T.M. a depus o plângere prin care a solicita tragerea la răspundere penală a numiţilor C.A.G. şi B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că aceştia nu s-au confirmat sentinţei penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr. 2619/2005) prin care s-a hotărât trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în cursul anului 2005 numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva numitei G.L.D.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej. Prin sentinţa penală nr. 874/2005 Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor privind săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

În urma acestei sentinţe, în cauză s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006, în care, la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluţiei nr. 10/P/2006, T.M. a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 17/11/2/2006 din 16 februarie 2006. Petentul nemulţumit de aceste soluţii s-a adresat cu plângere şi Judecătoriei Dej, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 479/2006 în care, de asemenea, plângerea a fost respinsă potrivit art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin Decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006.

Prin sentinţa penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata G.L.D.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie în temeiul art. 284¹ C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât partea vătămată a lipsit consecutiv la două termene de judecată. Recursul declarat de numitul T.M. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.

Situaţia de fapt prezentată este susţinută de fotocopia referatului întocmit în dosarul nr. 10/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, de către prim procuror G.A.C. în care au fost arătate în mod concret evoluţia cauzei, urmare a plângerii formulate de partea vătămată T.M. în cursul anului 2005, făcând referiri la sentinţa penală nr. 874/2005 a Judecătoriei Dej, împrejurarea că în dosarul nr. 10/P/2006, partea vătămată T.M. a fost audiată de către organele de cercetare penală, că petentul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere ce a fost respinsă, că în continuare acesta s-a adresat instanţei, precum şi menţiuni privind sentinţele pronunţate, respectiv sentinţa penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin Decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006, sentinţa penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej, rămasă definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, declarat de către partea vătămată T.M., prin Decizia penală nr. 485/R/2006 din 30 august 2006 a Tribunalului Cluj, că a fost dată o singură soluţia în dosarul nr. 10/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej privind pe G.L.T.D., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., că dosarele Judecătoriei Dej nr. 479/2006 şi 698/2006 au avut obiecte diferite, referat aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu nr. 349/P/2007.

Faţă de cele arătate, procurorul a considerat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale faţă de numiţii C.A.D. şi B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece fapta nu există, întrucât cei doi şi-au exercitat în mod corect atribuţiile lor de serviciu, fapt confirmat şi prin hotărârile judecătoreşti adoptate în cauză, aşa încât, în temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A.G. şi B.L., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie menţinută, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2007 în lucrarea cu nr. 1133/11/2/2007, dată de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin respingerea plângerii formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei din 23 octombrie 2007, în dosarul nr. 349/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare, analizând, criticile formulate de petiţionar sub aspectul conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de intimaţi, motivând, că în cauză nu există niciun indiciu al săvârşirii de către cei doi procurori a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu,aspecte confirmate şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, precum şi a înscrisurilor depuse de recurent, aflate la dosarul Înaltei Curţi, a constatat că, nu rezultă existenţa faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina intimaţilor C.A.G. şi B.L., deoarece aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, cu respectarea prevederilor legale, prin soluţiile dispuse motivat, în rezoluţiile date, iar prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele menţionate şi anume sentinţele penale nr. 162 din 13 martie 2006 şi respectiv 431 din 20 iunie 2006 ale Judecătoriei Dej, cât şi deciziile penale nr. 308/R din 17 mai 2006 şi nr. 485/R/2006 ale Tribunalului Cluj, prin care au fost respinse recursurile declarate de petiţionarul T.M., din prezenta cauză, a fost exercitat controlul judiciar, în raport şi cu actele procurorilor.

Astfel, Înalta Curte consideră că, în mod corect şi motivat, s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţii C.A.G. şi B.L. pentru infracţiunea mai sus arătată, ca urmare a inexistenţei faptei, potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate în recurs, de către recurentul petiţionar T.M., deoarece în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.

Invocarea de către recurentul petiţionar a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.

În consecinţă, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.M. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 915/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 948/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 928/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs