ICCJ. Decizia nr. 758/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 758/2008
Dosar nr. 7030/54/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 5 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 2151 alin. (2) cu aplicabilăart. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata D.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.
În baza art. 288 alin. (2) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare .
În baza art. 291 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare .
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani.
Au fost aplicate inculpatei dispoziţiile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe perioada prevăzutăde art. 71 C. pen., privind executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, s-a dispus anularea fişelor de consum falsificate de inculpată, în perioada 1 septembrie 1997 - 31 decembrie 1997.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată inculpata către partea civilă Sucursala P. Craiova la plata sumelor de 510.585.314 lei şi de 2.510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri civile, precum şi la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că începând cu 1 septembrie 1997 inculpata D.M. şi-a desfăşurat activitatea în calitate de primitor-distribuitor la depozitul de carburanţi şi lubrefianţi B., fiind ulterior numită gestionar la acest depozit prin Decizia nr. 152 din 10 aprilie 1998.
Conform fişei postului, inculpata întocmea documentele prin care evidenţia intrările şi ieşirile produselor petroliere folosite de mijloacele auto ce deserveau Schela de Extracţie B., între aceste acte fiind incluse şi fişele de consum (în care erau înscrise cantităţile de motorină sau uleiuri distribuite), fişe întocmite în dublu exemplar.
S-a reţinut că unul din exemplare era înaintat Biroului contabilitate, împreună cu un centralizator al cantităţilor de combustibil şi lubrefianţi eliberate din gestiune, după încheierea fiecărei luni (pe baza acestor documente fiind justificate ieşirile acestor produse), iar al doilea exemplar al fişei se înainta la coloana auto, pentru ca împiegatul de mişcare să urmărească, pe baza foilor de parcurs, modul în care şoferii foloseau acele materiale.
S-a constatat că procedura descrisă mai sus a permis inculpatei ca, în intervalul celor peste 4 ani, cât a răspuns de depozitul B., să adapteze fictiv situaţia gestiunii cu evidenţele scriptice ale contabilităţii, activitatea ilicită fiind facilitată deoarece circuitul intern al actelor nu a consacrat şi practica punctajului încrucişat cu evidenţele coloanei auto.
S-a reţinut de prima instanţă că, într-o conjunctură întâmplătoare, s-a descoperit că fişa de consum înaintată contabilităţii, prezenta modificări faţă de celălalt exemplar, înaintat către Coloana auto, în sensul atestării unor cantităţi mai mari de produse decât cele distribuite în această calitate. Urmare acestei constatări, s-au dispus măsuri pentru verificarea întregii documentaţii privitoare la gestiunea de la B. a inculpatei, pe perioada 1 septembrie 1997 - 30 aprilie 2001, reţinându-se că inculpata, în mod sistematic, a falsificat exemplarul original al fişei de consum prin adăugiri de cifre la cantitatea de combustibil sau lubrefianţi, consemnată la momentul distribuirii. S-a mai relevat că, în acest mod fraudulos, inculpata a acoperit ieşiri din gestiune, fără justificare legală, în limita a 131.090 litri motorină, 16.262 litri ulei motor, 14.487 litri ulei transmisie totalizând suma de 2.510.585.314 lei.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond în urma administrării următoarelor probe: declaraţiile inculpatei, depoziţiile martorilor B.C., M.O., F.C., N.C., T.I., care s-a constatat că s-au coroborat cu raportul de expertiză contabilă precum şi cu celelalte piese aflate la dosar.
S-a apreciat că, din ansamblul probator administrat, a rezultat că inculpata este vinovată de săvârşirea infracţiunilor astfel cum au fost deduse judecăţii, constatându-se că faptele acesteia de a falsifica, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în calitate de gestionar, fişele limită de consum şi de a le înainta Biroului contabilitate pentru justificarea intrării - ieşirii de combustibil în gestiune, în scopul de a crea plusuri în gestiune, pe care să le folosească sau să le valorifice, în mod repetat, pe o perioadă mare de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen., toate în formă continuată şi în concurs real, reţinându-se aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, cuantumul prejudiciului produs, nerecuperarea acestuia, recunoaşterea inculpatei, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută de aceasta anterior săvârşirii infracţiunii, dispoziţiile din partea generală a Codului penal şi limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială.
Împotriva acestei sentinţe, inculpata D.M. a formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 194 din 18 octombrie 2007, a admis apelul declarat de inculpată, dar pentru alte considerente decât cele invocate de aceasta, a desfiinţat în parte, sentinţa penală nr. 210 din 5 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în sensul că a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., pe perioada prevăzutăde art. 71 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Prin aceeaşi decizie, a înlăturat obligarea inculpatei la plata sumei 510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri către partea civilă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că Tribunalul Dolj a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt astfel cum a rezultat din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză şi a dat faptelor săvârşite de inculpată încadrarea juridică corespunzătoare, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, sub limita prevăzută de lege.
S-a constatat că instanţa de fond a procedat greşit atunci când a aplicând inculpatei pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, a interzis toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar corect era să interzică doar dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.
De asemenea, s-a mai constatat că în rezolvarea laturii civile, prima instanţă, în afară de prejudiciul pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, în sumă de 2.510.585.314 lei a mai dispus şi obligarea la plata sumei de 510.585.314 lei, fără ca pentru acesta sumă să fie trimisă în judecată.
Inculpata a declarat, în termen legal recurs, criticând Decizia mai sus-menţionată pentru nelegalitate şi netemeinicie. A invocat, prin apărătorul ales dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama pericolul social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, în speţă, aceasta putându-se astfel diminua, până la limita a 3 ani şi 6 luni închisoare, or în cauză instanţa a procedat corect orientând pedeapsa rezultantă sub minimul special.
În ceea ce priveşte critica recurentei vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele instanţe au procedat corect atunci când au apreciat că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor deduse judecăţii, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatei, ce nu a mai avut alte conflicte cu legea penală, au aplicat acesteia o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, acordând suficientă eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare şi coborând astfel cuantumul acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu respectarea scopului prevăzut în dispoziţiile art. 52 C. pen.
De asemenea, se constată că faţă de pericolul social concret al faptelor deduse judecăţii, limitele de pedeapsă, scopul ei şi criteriile de individualizare, instanţa de prim control judiciar a menţinut soluţia instanţei de fond, care în mod justificat şi judicios a orientat sancţiunea penală aplicată inculpatei D.M. sub minimul special şi a dispus executarea acesteia în regim de privare de libertate apreciind, justificat, că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această modalitate, raportându-se şi la conduita procesuală a acesteia, ce nu s-a mai prezentat pentru a-şi susţine apărările în faza de cercetare judecătorească.
Înalta Curte mai reţine că, în speţă, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanţa la concluzia că se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât riposta societăţii trebuie să fie una fermă şi proporţională cu gravitatea infracţiunilor săvârşite, căci în caz contrar, s-ar ştirbi încrederea cetăţenilor oneşti în actul de justiţie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a constata că recursul declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 762/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
