ICCJ. Decizia nr. 864/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.864/2008
Dosar nr. 7176/1/2007
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra plângerii de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin rezoluţia nr. 225/P/2007 din 7 mai 2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de intimatul M.A.H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 noiembrie 2005, petiţionarul I.D.C. a formulat doua plângeri penale cu un conţinut similar, faţă de intimaţii F.E., O.A.P., C.A.B. si P.S., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi uz de fals, infracţiuni pretins a fi săvârşite de către aceştia cu ocazia soluţionării dosarelor civile nr. 3302/2005 si respectiv 3011/2005, dosare în care petiţionarul figura ca parte.
Petiţionarul a reclamat faptul că intimaţii, magistraţi i-au refuzat cererile formulate, manifestând o atitudine de tip dictatorial. Prin rezoluţia nr. 257l/P/2005 din 27 septembrie 2006, emisă de procurorul M.A.H. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, apreciind că aspectele menţionate în cuprinsul plângerilor nu realizează conţinutul constitutiv al vreunei infracţiuni.
Nemulţumit de soluţia dispusă, de modul de soluţionare a dosarului penal nr. 2571/P/2005, petiţionarul a formulat plângere penală împotriva procurorului care a emis rezoluţia de neîncepere a urmărire penale faţă de intimaţii F.E., O.A.P., C.A.B. şi P.S.
Analizând susţinerile petiţionarului în plângerea care formează obiectul cauzei de faţă s-a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 2571/P/2005 este legală şi temeinică, neputând fi reţinută în sarcina procurorului care a emis rezoluţia exercitarea abuziva sau defectuoasa a atribuţiilor de serviciu, în detrimentul intereselor petiţionarului.
Plângerea formulată de petiţionarul I.D.C., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluţionare a dosarului penal nr. 225/P/2007, a fost respinsă prin rezoluţia nr. 7723/3109/2007 din 15 iunie 2007, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut astfel că susţinerile petiţionarului sunt nefondate, împrejurarea potrivit căreia o hotărâre este defavorabila uneia din părţi neputând constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a magistraţilor care au dispus-o.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul I.D.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului, înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 august 2007 sub numărul 7176/1/2007.
În motivarea plângerii petiţionarul arată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul M.A.H. este netemeinică şi nelegală, solicitând desfiinţarea acesteia arătând că în cauză există dovezi certe pentru trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi înscrisurile prezentate, Înalta Curte constată că plângerea formulata de petiţionarul I.D.C. este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.A.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faptă pretinsă a fi săvârşită cu ocazia cercetării plângerii făcute de petiţionar împotriva magistraţilor F.E., O.A.P., C.A.B. si P.S., magistraţi care au pronunţat hotărâri în materie civilă defavorabile petiţionarului, prin emiterea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva acestora.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptata în cauza ce s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, respectiv dosarul nr. 2571/P/2005, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care aceasta le-a indicat în plângerea sa. Depunerea plângerii penale împotriva intimatului, procuror, în aceste condiţii, nu poate declanşa trimiterea în judecată penală a acestuia, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale. A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Cu referire la cauză, a reţinut Înalta Curte că, probatoriul administrat nu a confirmat susţinerile petiţionarului din acesta nerezultând îndeplinirea conţinutului constitutiv al infracţiunii sesizate.
În cauză, constându-se inexistenta infracţiunii sesizate, în mod întemeiat s-a dispus prin rezoluţia din 7 mai 2007 în sensul neînceperii urmăririi penale.
Prin urmare, faţă de considerentele enunţate, Înalta Curte va respinge plângerea, sub aspectul acestor critici menţinând rezoluţia atacată şi rezoluţia procurorului şef, ca temeinice şi legale.
Aşadar, întrucât plângerea formulată de petiţionar este nefondată, va fi respinsă, ca atare, în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.D.C. împotriva rezoluţiei din 7 mai 2007 dispusă în dosarul nr. 225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, menţinută prin rezoluţia din 15 iunie 2007 dispusă în dosarul nr. 7723/3109/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 896/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
