ICCJ. Decizia nr. 712/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2008
Dosar nr. 2121/54/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 4 iunie 2007, petiţionarul C.M. a solicitat cercetarea comisarului de poliţie R.D. de la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Olt şi a inspectorului principal de poliţie M.C. din cadrul Poliţiei Municipiului Slatina pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că cei doi ofiţeri de poliţie au instrumentat în mod abuziv cauzele care au format obiectul dosarelor nr. 1041/P/2006 şi nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, propunând soluţii de netrimitere în judecată faţă de făptuitorii T.D. ş.a. şi, respectiv, Y.I. şi Y.H., pe baza unor acte de urmărire penală incomplete.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 349/P/2007 din 19 iunie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi ofiţeri de poliţie R.D. şi M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea acestei rezoluţii, s-a reţinut că propunerile de netrimitere în judecată ale lucrătorilor de poliţie R.D. şi M.C. au fost confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin soluţiile adoptate şi că din examinarea dosarelor nu rezultă că şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia nr. 163/II/2/2007 din 23 iulie 2007.
În motivarea acestei rezoluţii, s-a reţinut că din verificările efectuate nu au rezultat temeiuri de fapt sau de drept care să conchidă asupra existenţei infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ori a altor fapte prevăzute de legea penală.
S-a făcut precizarea că activităţile organelor de cercetare penală întreprinse cu ocazia instrumentării unor cauze ce le-au fost repartizate spre soluţionare, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulţumiri cu privire la acestea putând fi valorificate prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Prin art. 275 şi următoarele C. proc. pen., legiuitorul a instituit modalitatea de control a măsurilor şi actelor de urmărire penală prin care s-a adus o vătămare intereselor legitime ale unei persoane, astfel încât, petiţionarul avea posibilitatea să solicite instanţei de judecată să desfiinţeze soluţiile de netrimitere în judecată adoptate de făptuitori, dacă considera că sunt nelegale şi netemeinice.
S-a concluzionat că rezoluţia procurorului împotriva căreia s-a formulat plângerea, este temeinică şi legală.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei din urmă rezoluţii a făcut obiectul dosarului nr. 2121/54/2007 al Curţii de Apel Craiova, şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa penală nr. 142 din 15 octombrie 2007.
În motivarea acestei hotărâri prima instanţă a reţinut că din examinarea rezoluţiei şi a celorlalte acte de la dosar, rezultă că în mod just s-a apreciat că cei doi lucrători de poliţie R.D., comisar de poliţie la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Olt şi M.C., inspector principal de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Slatina, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi potrivit competenţelor ce le reveneau, au efectuat corect acte de urmărire penală în dosarele nr. 1041/P/2006 şi nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
Aceştia şi-au exercitat în mod corespunzător şi cu bună credinţă atribuţiile de serviciu, propunând, în urma cercetărilor efectuate în cele două cauze, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.D. ş.a., în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen. (referatul din 10 aprilie 2007 întocmit de R.D.) şi, respectiv, neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor Y.E. şi Y.H., în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. (referatul din 16 februarie 2005, întocmit de M.C.).
Ordonanţa din 12 mai 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 1041/P/2006, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., a fost infirmată prin ordonanţa din 22 iunie 2007 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi s-a dispus restituirea dosarului la I.P.J. Olt - Serviciul cercetări penale, pentru completarea urmăririi penale.
În celălalt dosar, nr. 4777/P/2006, propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluţia din 11 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
S-a concluzionat de prima instanţă că, pe de o parte, nici una din cele două soluţii dispuse în dosarele instrumentate de intimaţi nu este definitivă, iar pe de altă parte, nu există niciun element care să contureze săvârşirea de către cei doi intimaţi a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petiţionarul C.M., nemotivat.
Verificând sentinţa atacată şi cele două rezoluţii pronunţate în cauză, în raport de susţinerile petiţionaruluişi a actelor din dosar, se constată că în cauză nu există indicii de nicio natură că cei doi ofiţeri de poliţie R.D. şi M.C. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzutăde art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Aşa cum corect s-a reţinut în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că cei doi ofiţeri de poliţie poliţie au instrumentat în mod abuziv cauzele care au format obiectul dosarelor nr. 1041/P/2006 şi nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în sensul neadministrării tuturor probelor necesare, a evaluării superficiale a celor aflate la dosar şi a propunerii de soluţii de netrimitere în judecată nelegale faţă de făptuitorii T.D. ş.a. şi, respectiv, Y.I. şi Y.H. Soluţiile propuse de intimaţi au fost conforme cu probele administrate în dosare, procurorul care a condus şi controlat activitatea ofiţerilor de poliţie, confirmând propunerea de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, iar în dosarul nr. 1041/P/2006, dispunându-se restituirea la I.P.J. Olt - Serviciul cercetări penale, pentru completarea urmăririi penale.
În speţă, simpla împrejurare că soluţiile propuse în cele două dosare instrumentate de intimaţi, soluţii care nu sunt definitive, au fost defavorabile petiţionarului, nu constituie încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă sau un abuz în serviciu.
Activităţile celor doi intimaţi întreprinse cu ocazia instrumentării dosarelor nr. 1041/P/2006 şi nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale împotriva organelor de cercetare penală, eventualele nemulţumiri cu privire la modul de instrumentare şi soluţiile propuse putând fi valorificate prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv art. 275 şi următoarele C. proc. pen. De altfel, petiţionarul a uzitat de căile de atac prevăzute de lege, exercitând plângeri împotriva celor două soluţii de netrimitere în judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 278 şi 278* C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte, examinând actele premergătoare întocmite cu privire la plângerea petiţionarului C.M., prin care sesiza săvârşirea de către cei doi intimaţi a infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constată că rezoluţia atacată este justificată atât în fapt cât şi în drept.
De asemenea, temeinic şi legal a fost soluţionată plângerea petiţionarului adresată instanţei în baza art. 278* C. proc. pen., prin pronunţarea sentinţei penale nr. 142 din 15 octombrie 2007 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
În consecinţă, neexistând alte motive de casare susceptibile de a fi analizate din oficiu, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M., în baza dispoziţiilor art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 60 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 721/2008. Penal. Asocierea pentru... → |
|---|
