ICCJ. Decizia nr. 855/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 855/2008
Dosar nr. 5415/3/2007
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1250 din data de 20 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele considerente.
Prin sentinţa penală nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 438/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 4135 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat, printre alţii şi inculpatul P.I.C., la pedepsele de 9 ani, 8 ani, 8 ani şi 6 luni şi 10 ani închisoare, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit aceste pedepse şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenţie.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale susţinând că instanţa de fond nu a avut cunoştinţă de autodenunţul său în faza de urmărire penală ce a condus la arestarea celorlalţi inculpaţi.
Inculpatul C.M. a făcut afirmaţii mincinoase în sensul că revizuientul l-a determinat să săvârşească faptele, deşi în realitate, lucrurile s-au întâmplat invers. Revizuientul a mai susţinut că au existat imixtiuni din partea Ambasadei C., în vederea soluţionării de urgenţă a cauzei şi aplicarea unor pedepse exemplare, întrucât părţile vătămate erau cetăţeni chinezi şi inculpatul P.I. are o soră, angajată a Ministerului de Interne care a exercitat presiuni pentru condamnarea sa.
Revizuientul şi-a fundamentat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi c) C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de textul de lege menţionat, respectiv dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., cazuri în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul care a solicitat desfiinţarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi rejudecând, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 389/ A din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient, apreciind că în mod greşit s-a respins cererea sa de revizuire.
Recursul nu este fondat.
În cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., caz de revizuire invocat de recurent în cererea sa, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, fiind vorba despre erori esenţiale de fapt care afectează hotărârea rămasă definitivă şi care nu pot fi probate decât ulterior prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei.
Cu toate acestea, chiar dacă necunoaşterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înţeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenţionare a lor în actele şi lucrările dosarului, ci şi ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecinţa neluării în considerare la soluţionarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obţină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele jurisdicţiei ordinare.
Revizuientul nu a contestat fapta săvârşită, exprimându-şi nemulţumirea de cuantumul pedepsei aplicate, individualizarea pedepsei neîncadrându-se în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 389/ A din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 869/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
