ICCJ. Decizia nr. 922/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 922/2008
Dosar nr. 20658/3/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1680 din 20 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A.O., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1161 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin încheierea din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a luat act de retragerea apelului, urmând ca pedeapsa de 8 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa de 10 ani aplicată, în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la data de 14 mai 2007 la zi şi de la 22 februarie 2006 la 5 octombrie 2006.
A confiscat de la inculpată cantitatea de 0,55 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator şi două bancnote: 10 Ron cu seria 056 C 0934562; o bancnotă de 100 Ron cu seria 066 B 145796.
A dispus restituirea către inculpată a unui telefon mobil cu acumulator aferent şi cartela marca V.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele.
Urmare a denunţurilor formulate de numiţii B.R. şi D.C., la data de 14 mai 2007, s-a organizat un flagrant în urma căruia s-a constatat că inculpata P.A.O., a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prin intermediul fiicei sale minore L.I.C. şi al prietenului acesteia, I.R., în vârstă de 15 ani.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi existau probe de vinovăţie încă din momentul desfăşurării flagrantului, respectiv declaraţiile martorilor D.C., coroborate cu declaraţiile martorilor L.I.C. şi I.R., inculpata nu s-a conformat dispoziţiilor art. 66 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu şi-a exercitat dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor.
Împotriva sentinţei penale a instanţei de fond a declarat apel inculpata P.A.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A solicitat, în principal achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei, prin aplicarea art. 74 C. pen., deoarece este bolnavă şi are doi copii minori în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 20 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, a dedus perioada prevenţiei şi a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a decide în acest mod, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că din examinarea lucrărilor dosarului rezultă, indubitabil, că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, a fost săvârşită, la data de 14 mai 2007, de către inculpată, când a procurat prin intermediul fiicei sale minore, patru doze de heroină, pe care le-a vândut numitului D.C.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, relativ la individualizarea pedepsei, instanţa de control judiciar a constatat că în raport cu circumstanţele reale şi personale ale inculpatei, pedeapsa stabilită de instanţa de fond corespunde scopului înscris în art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 20 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpata, solicitând reindividualizarea pedepsei pentru motivele consemnate într-un memoriu depus la dosar şi reiterate de apărătorul acesteia astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de recurenta inculpată şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Se constată că în cauză instanţele anterioare au ţinut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social concret al faptei comise şi de modalitatea de săvârşire a acesteia şi anume prin folosirea de către inculpată a fiicei sale minore, care nu răspunde penal.
În acelaşi mod, faţă de starea de recidivă post-condamnatorie în care s-a aflat inculpata la data săvârşirii faptei şi în raport cu împrejurarea că pedeapsa aplicată se înscrie în limitele textului incriminator şi anume art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte apreciază că nu se impune, după cum în mod corect au considerat şi instanţele anterioare, reducerea pedepsei.
În sfârşit, Înalta Curte nu poate reţine nici faptul că inculpata recunoaşte şi regretă fapta, deoarece pe timpul urmăririi penale şi în toate fazele procesului penal, cu excepţia recursului, aceasta a negat comiterea faptei şi a transferat răspunderea asupra minorilor L.I.C. şi I.R., pe care de altfel, cu bună ştiinţă şi intenţie i-a implicat în traficul de heroină.
În raport cu aspectele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A.O. împotriva deciziei penale nr. 20 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate durata arestării de la 22 februarie 2006 la 5 octombrie 2006 şi de la 14 mai 2007 la 13 martie 2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată P.A.O. împotriva deciziei penale nr. 20 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata arestării de la 22 februarie 2006 la 5 octombrie 2006 şi de la 14 mai 2007 la 13 martie 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 953/2008. Penal → |
|---|
