ICCJ. Decizia nr. 829/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 829/2008
Dosar nr. 748/45/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.L. împotriva rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 102/P/2004 din 28 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că din probele administrate rezultă că nu este îndeplinită condiţia săvârşirii faptei în timpul exercitării profesiei de avocat pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor speciale, întrucât afirmaţiile calomnioase nu au fost făcute în momentul prezentării petentei la sediul poliţiei ci la o dată ulterioară.
Din conţinutul sentinţei penale nr. 13 din 20 aprilie 2004 emisă în dosarul penal nr. 4276/2003 al Curţii de Apel Iaşi rezultă că afirmaţiile defăimătoare adresate părţii vătămate au fost făcute „după exercitarea profesiei de avocat".
În ceea ce priveşte susţinerea petentei potrivit căreia s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa penală nr. 49 din 10 octombrie 2006, se reţine că în cadrul soluţiei prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul trebuie să arate în hotărâre motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei la procuror, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă, iar potrivit art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen., dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.
Ca atare, organul de urmărire penală începe urmărirea penală numai dacă îndeplinirea acestor dispoziţii necesită, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârea instanţei neputând fi interpretată în alt sens.
Se reţine că în cauza supusă verificării, judecătorul poate decide în ce măsură poate fi completată probaţiunea, dar nu se poate substitui organului de urmărire penală în privinţa actelor de dispoziţie, prin urmare, procurorul are posibilitatea de a dispune începerea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice în condiţiile prevăzute de lege.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 206 C. pen., se constată că acestea au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, existând astfel o cauză care împiedică potrivit art. 10 lit. b) C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale.
Acest text a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, având ca efect reincriminarea infracţiunii de „calomnie", dar în intervalul care a trecut de la intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2006 până la publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale, actul normativ şi-a produs efectele juridice, aplicabile fiind dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a formulat plângere petiţionara C.L. care a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Tribunalul Iaşi pentru a se face aplicarea art. 2781 pct. 8 lit. c) C. proc. pen.
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 28 septembrie 2007 emisă în dosarul penal nr. 102/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 294 şi art. 10 lit. a), b), şi d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.P. şi Ş.C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen. Ofiţerul de poliţie B.P. şi ziaristul Ş.C.E. au fost cercetaţi de procuror în urma plângerii penale a petentei C.L., avocat în Baroul Iaşi, care a susţinut că în ediţia din 23 aprilie 2003 a cotidianului „Z.I." numitul Ş.C.E., a publicat articolul „Mare tărăboi în miez de noapte între avocat şi poliţiştii Secţiei II", în cuprinsul căruia s-a făcut afirmaţia, citat fiind ofiţerul de poliţie B.P., că în ziua de 12 aprilie 2003, s-a aflat la sediul poliţiei ca avocat, sub influenţa băuturilor alcoolice.
Soluţia a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că în cauză pe de o parte nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ci eventual al infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., infracţiune ce a fost dezincriminată prin art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
Totodată, s-a apreciat că probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că ofiţerul de poliţie B.P. a făcut faţă de ziaristul Ş.C.E. afirmaţii defăimătoare care să expună partea vătămată dispreţului public, iar în ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de învinuiţi se constată că ordonanţa prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen., este legală.
Aşadar, fără a mai relua situaţia de fapt şi motivarea, pe larg expuse atât prin rezoluţie cât şi prin sentinţă, se apreciază că în mod corect s-a constatat că în cauză nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10 lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.L. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 834/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
