ICCJ. Decizia nr. 843/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 843/2008
Dosar nr. 22758/3/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 708 din 16 mai 2007, Tribunalul Bucureşti a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., condamnarea inculpatului T.F. la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 mai 2005 la zi. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe inculpata R.A pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 4,08 gr heroină depusă la I.G.P.R.
S-a dispus restituirea telefonului mobil şi a sumei de 150.000 lei către inculpatul T.F.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, la 10 mai 2005, inculpatul T.F. i-a vândut martorei D.C. cantitatea de 4,15 grame heroină pentru suma de 120 euro şi 5 milioane lei.
Referitor la inculpata R.A. şi ea trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 instanţa fondului a reţinut că nu ea a comis această infracţiune. În acest sens a motivat că declaraţiile martorei denunţătoare D.C. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Inculpatul T.F. a susţinut de asemenea că inculpata nu a participat la vânzarea drogurilor şi nu a participat la discuţia dintre el şi denunţătoare.
Prin Decizia penală nr. 351/ A din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatului împotriva sentinţei atacate pe care a desfiinţat-o numai cu privire la interzicerea drepturilor accesorii pe durata executării pe care le-a restrâns la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţionat că soluţia de achitare a inculpatei R.A. este legală şi temeinică iar pedeapsa aplicată inculpatului T.F. este corespunzătoare criteriilor de individualizare a pedepselor cu excepţia întinderii pedepsei accesorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.F.
În recursul procurorului este criticată menţinerea achitării inculpatei R.A., ca nefondată, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., iar în partea care-l priveşte de inculpatul T.F. este criticată individualizarea pedepsei prin greşita reţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul T.F. nu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin.(1) şi (2) C. proc. pen., motiv pentru care va fi examinat în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recursurile parchetului şi inculpatului nu sunt fondate.
În mod temeinic instanţa fondului şi apelului a dispus, respectiv a menţinut achitarea inculpatei R.A.
În afara susţinerilor denunţătoarei D.C. nu există nici o probă din care să rezulte că inculpata a participat la vânzarea drogurilor. Nu există nici o manifestare în planul realităţii faptice care să indice că inculpata R.A. a avut o contribuţie în realizarea înţelegerii privind vânzarea de droguri. Declaraţiile coinculpatului T.F. care a fost prins în flagrant cu drogurile sunt inconstante în ce priveşte participaţia inculpatei la comiterea faptei şi nu pot fi luate în considerare ca certe. Prin urmare afirmaţiile denunţătoarei nu se coroborează cu nici o altă probă pentru a se putea reţine cu certitudine că R.A. a participat la comiterea faptei.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta cuprinde criteriile de individualizare a pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Faţă de cantitatea de droguri tranzacţionată, relativ mică, şi faţă de atitudinea sinceră, inclusiv la cercetarea judecătorească reţinerea circumstanţelor judiciare este legală şi temeinică.
În ce priveşte recursul inculpatului, pe care acesta nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 38510 pct. 1 şi 2 C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care luat în examinare din oficiu ar putea crea acestuia o situaţie mai favorabilă.
În concluziile orale din cursul dezbaterilor, inculpatul a solicitat achitarea iar în subsidiar o reducere mai substanţială a pedepsei.
Susţinerile inculpatului nu pot fi primite. Acesta a fost prins în flagrant cu drogurile tranzacţionate. Revenirea lui la declaraţiile anterioare pune sub semnul întrebării doar buna credinţă a acestuia şi fac neaplicabilă o reducere şi mai accentuată a pedepsei pentru atitudinea lui sinceră din moment ce acesta alege să renunţe la această atitudine.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile parchetului şi inculpatului.
Va computa din pedeapsă durata arestului preventiv al inculpatului şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 351/ A din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 mai 2005 la 7 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată R.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 851/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
