ICCJ. Decizia nr. 920/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 920/2008
Dosar nr. 3025/89/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 569 din 14 noiembrie 2007, a dispus condamnarea inculpatului B.I., la pedeapsa principală de 14 ani închisoare şi cea complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale, conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. şi 88 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul executat de la 28 august 2007 la zi.
Rezolvând, latura civilă a cauzei, instanţa de fond, a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.C.A., constituită parte civilă prin reprezentant legal C.O., obligând inculpatul la plata sumelor de:
- 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul B.I., în vârstă de 24 ani, locuieşte în comuna Epureni, fiind consătean cu partea vătămată C.C.A. minoră în vârstă de 5 ani şi reprezentantul legal al acesteia.
În ziua de 25 august 2007, inculpatul după ce a participat la ceremonia înmormântării unui consătean, s-a deplasat la bufetul din sat unde a consumat alcool până la ora 16, când a părăsit localul cu intenţia de a ajunge la propria locuinţă.
În cursul deplasării, inculpatul B.I. s-a întâlnit cu partea vătămată C.C.A., care se juca în drumul satului cu martorii C.A., C.C., L.D., L.T.G. şi C.A., minori cu vârsta între 7-13 ani.
Inculpatul le-a dat minorilor câte o bancnotă de 1 leu, iar minorei i-a solicitat să-l însoţească, pentru a-i da şi ei bomboane. Astfel, inculpatul atras-o pe fetiţă, pe care a condus-o sub un pod, loc unde i-a spus că intenţionează să întreţină un act sexual cu ea. Deşi minora a început să plângă şi să strige, inculpatul, profitând de vârsta redusă şi de imposibilitatea ei de a se apăra, a ţinut-o de mâini, a întreţinut cu ea un act sexual oral complet.
Activitatea inculpatului a fost observată de minorii L.D. şi L.T.G., care, la strigătele minorei, s-au apropiat de locul faptei, au văzut ceea ce se întâmpla, dar nu au intervenit pentru că s-au speriat.
Prima a ieşit de sub pod minora C.C.A., care s-a îndreptat plângând spre casă, apoi a ieşit şi inculpatul B.I., care a plecat spre casă printr-un lan de porumb. Acesta a evitat să se întâlnească cu numita C.T.C., care din curtea locuinţei sale auzise strigătele minorei şi care se îndrepta spre locul faptei, pentru a vedea ce se întâmplă.
Fapta inculpatului B.I., de a întreţine, în ziua de 25 august 2007, un act sexual oral cu minora C.C.A., în vârstă de 5 ani, profitând de vârsta redusă, de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.(1) şi (3) C. pen.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost stabilită, întrucât recunoaşterile inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorilor L.I.G., L.D., L.T.G. şi S.N., precum şi cu datele ce rezultă din procesele verbale de cercetare la faţa locului şi rapoartele de expertiză medico-legală.
La individualizarea pedepsei, în cadrul general prevăzut de art. 52,72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, datele privind persoana inculpatului şi atitudinea sinceră a acestuia în timpul procesului. S-a avut în vedere totodată lipsa oricărui regret manifestat de inculpat cu privire la fapta comisă şi consecinţele acesteia asupra părţii vătămate. Pe durata executării pedepsei principale inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen. Rezultă din conţinutul faptei comise că inculpatul este pe durata executării pedepsei nedemn de a alege, de a fi ales, precum şi de a exercita drepturile părinteşti.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, soluţionat de Curtea de Apel Iaşi, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 2 din 10 ianuarie 2008, care a admis calea intermediară de atac exercitată de inculpat numai sub aspectul înlăturării dispoziţiilor vizând interzicerea exercitării drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în cadrul pedepsei complementare şi accesorii, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii.
În termen egal, inculpatul a formulat recurs, reiterând critica de netemeinicie a pedepsei principale apreciată deosebit de severă, în raport de circumstanţele în care s-a consumat infracţiunea.
Verificând calea de atac, prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, instanţa, constată nefondat recursul inculpatului pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin.(1) şi (3) C. pen., a fost reţinută de instanţa de fond corect urmare interpretării coroborate a probelor strânse la urmărirea penală şi verificate direct în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurată cu respectarea principiilor care guvernează procesul penal aşa cum sunt enunţate de dispoziţiile art. 2, 3, 4, 5 şi 6 C. proc. pen.
Pedepsele principală cât şi cea complementară aplicate inculpatului, au fost proporţionalizate just ţinându-se cont de pericolul social ridicat al infracţiunii, dovedit de consecinţele pe care agresiunea sexuală le are asupra dezvoltării psihice a părţii vătămate care avea vârsta de numai 5 ani.
Atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat, care în faţa unor probe indubitabile de vinovăţie a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, şi lipsa antecedentelor penale nu justifică reducerea pedepsei principală la limita minimă prevăzută de text respectiv 10 ani închisoare.
Cum întinderea pedepsei este de natură să corespundă scopului educativ preventiv enunţat de dispoziţiile art. 52 C. pen., cum şi unei individualizări juste, făcută în acord cu toate criteriile legale, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce durata arestului preventiv executat de inculpat la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva deciziei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 28 august 2007 la 13 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 869/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 922/2008. Penal → |
|---|
