ICCJ. Decizia nr. 1004/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1004/2009
Dosar nr. 2447/1/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Deliberând asupra cauzei, constată:
Prin încheierea din Şedinţa publică din data de 18 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat Ş.G., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., considerând că se menţin temeiurile ce au determinat arestarea iniţială, existând indicii temeinice că a săvârşit faptele pentru care a fost deja condamnat de Tribunalul Bucureşti.
În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu va prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce succed.
Prin sentinţa penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006, împreună cu coinculpatul D.S. şi alţii a organizat procurarea, deţinerea şi transportarea pe ruta Turcia-România a cantităţii de 10 kg heroină în vederea comercializării. În primăvara anului 2007, cu acelaşi coinculpat a organizat introducerea în România a 2947,1 grame heroină, în vederea comercializării.
Infracţiunea, prin specificul ei, este o faptă deosebit de gravă, care atentează la sănătatea populaţiei şi în special a tinerilor. Tocmai de aceea şi limitele de pedeapsă sunt deosebit de aspre, fiind sancţionate cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Pe de altă parte, cantitatea mare de stupefiante introdusă pe teritoriul ţării în vederea comercializării reprezintă o altă coordonată ce trebuie avută în vedere la aprecierea pericolului social concret al infracţiunii.
Nu în ultimul rând, organizarea laborioasă pentru disimularea şi transportul drogului din ţara de origine în cea de destinaţie, organizaţia pusă la punct în acest scop, este un alt element ce caracterizează pericolul social concret al faptelor.
Existând indicii temeinice în sensul comiterii faptelor pentru care deja a fost condamnat în prim ciclu procesual, just a procedat instanţa de apel când a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.G. împotriva încheierii din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 11875/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 985/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1073/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|