ICCJ. Decizia nr. 1050/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1050/200.
Dosar nr.104/32/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47/MAE din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 90 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare germane, respectiv Parchetul Koblenz, pentru executarea mandatului european de arestare nr. 2080Js51275/2005, privind persoana solicitată C.(fost S.)G., iar, în temeiul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a fost amânată predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 204/86/2005 al Tribunalului Suceava.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 26 februarie 2009, prin ordonanţa nr. 424/11/5/2009, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi arestată de Curtea de Apel Bacău la 27 februarie 2009.
A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate până la predarea efectivă către autorităţile judiciare germane emitente, însă nu mai mult de 180 de zile, ce se calculează de la momentul luării acestei măsuri.
Pentru a pronunţa sentinţa mai sus-menţionată, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Persoana solicitată se află în curs de urmărire penală fiind emis împotriva sa, de către autorităţile judiciare germane, respectiv Parchetul Koblenz, mandatul european de arestare nr. 2080Js51275/2005, pentru săvârşirea a patru infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) nr. 1, art. 249, art. 250 alin. (2) nr. 1, art. 253, art. 255, art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 53 C. pen. german, constând în următoarele:
- la 25 noiembrie 1999, persoana solicitată, împreună cu S.V.L. şi cu un alt coautor neidentificat, a intrat în Filiala Casei de Economii din Friesack/Brandenburg, de unde au sustras 3600 mărci germane;
- în noaptea de 20 din 21 aprilie 2005, aceeaşi persoană solicitată a furat, prin efracţie, împreună cu o altă persoană neidentificată, un autoturism Opel Vectra;
- în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2005, împreună cu persoana rămasă neidentificată, s-au deplasat cu autoturismul furat la Banca Westerwaldbank din Grobmaischeid, unde, înarmaţi cu o armă de foc, au pătruns mascaţi şi, sub ameninţări, au sustras 123.362,64 Euro din seiful băncii, iar, apoi au fugit de la locul faptei;
- la 9 mai 2006, persoana solicitată, împreună cu un coautor neidentificat, au pătruns mascaţi, în anticamera unei alte bănci din Germania şi au încercat să jefuiască banca, însă a fost declanşată alarma, iar ei au reuşit să fugă.
Instanţa a reţinut că persoana solicitată refuză să se predea autorităţilor germane, considerând acuzaţiile aduse, ca fiind nedrepte.
S-a procedat la audierea persoanei solicitate conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 şi s-a constatat că în cauză nu este incident nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, enumerate în art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Drept urmare, a fost admisă cererea Parchetului Koblenz, însă, având în vedere că persoana solicitată se află în curs de judecată în faţa Curţii de Apel Suceava, pentru alte fapte decât cele care fac obiectul mandatului european de arestare, s-a decis amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 204/86/2005 al Tribunalului Suceava.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi persoana solicitată.
Prin recursul parchetului, s-a solicitat casarea, în parte, a sentinţei, referitor la dispoziţia instanţei de menţinere a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate până la predarea efectivă către autorităţile judiciare germane emitente, cu motivarea că această dispoziţie este contrară prevederilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, ce statuează că, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, mandatul de arestare prevăzut de art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Recurentul intimat persoană solicitată a cerut admiterea recursului declarat de parchet, pentru aceleaşi motive, cu precizarea că el a fost cercetat şi achitat pentru fapte similare în Germania şi a solicitat să se dispună faţă de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt, în parte, fondate.
Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Totodată, art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege prevede că, după întocmirea sentinţei prevăzute la art. 94 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9) ale art. 90, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare.
În cauză, instanţa de fond a amânat corect predarea persoanei solicitate, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, dar, contrar prevederilor art. 94 alin. (3) din aceeaşi lege, a dispus menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate până la predarea efectivă către autorităţile judiciare germane emitente, însă nu mai mult de 180 de zile, calculate de la momentul luării acestei măsuri.
Aşa fiind, urmează a admite recursurile parchetului şi persoanei solicitate şi să fie casată, în parte, sentinţa atacată, numai cu privire la dispoziţia sus-menţionată, care va fi înlăturată.
Această dispoziţie greşită urmează a fi înlocuită, potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, în sensul de a se dispune ca mandatul de arestare nr. 8/MAE, emis la 27 februarie 2009, să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a recurentului persoană solicitată C.(fost S.)G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Recursul declarat de persoana solicitată împotriva aceleiaşi sentinţe, prin care a solicitat să se dispună faţă de ea obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Adjud, este, de asemenea, fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (11) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispoziţiile art. 145 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Constatând că dispoziţiile textului de lege mai susmenţionat sunt incidente în cauză, urmează ca, în baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 145 C. proc. pen., să se dispună faţă de recurentul persoană solicitată C.(fost S.)G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Adjud.
Pe durata măsurii, persoana solicitată va fi obligată să respecte următoarele măsuri prevăzute de art.145 alin. (1)1 lit. a)-d) C. proc. pen.:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliţia localităţii Adjud, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Totodată, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 145 alin. (2)1 şi (22) C. proc. pen. şi i se va atrage atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de recurentul persoană solicitată C.(fost S.)G. împotriva sentinţei penale nr. 47/MAE din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează sentinţa penală atacată, numai cu privire la dispoziţia de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate C.(fost S.)G., până la predarea efectivă către autorităţile judiciare germane emitente, însă nu mai mult de 180 de zile, ce se calculează de la momentul luării acestei măsuri, dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, dispune ca mandatul de arestare nr. 8/MAE, emis la 27 februarie 2009, să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Dispune punerea de îndată în libertate a recurentului persoană solicitată C.(fost S.)G., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 145 C. proc. pen., dispune faţă de recurentul persoană solicitată C.(fost S.)G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Adjud.
Pe durata măsurii, persoana solicitată este obligată să respecte următoarele măsuri prevăzute de art. 145 alin. (1)1 lit. a)-d) C. proc. pen.:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la Poliţia localităţii Adjud, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat.
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 145 alin. (2)1 şi (22) C. proc. pen.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată C.(fost S.)G., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
