ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1061/2009
Dosar nr. 18772/63/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 175 din 24 aprilie 2008, a condamnat pe inculpatul C.M., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, a pedepsei, pe perioada termenului de încercare de 6 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-au stabilit următoarele măsuri:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să justifice şi să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării, sub supraveghere, a pedepsei principale.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea civilă O.P.V. a primit suma de 3.000 lei cu care s-a constituit parte civilă şi totodată, că ea a renunţat la orice alte pretenţii civile faţă de inculpat, sens în care în cauză s-a depus declaraţie autentificată sub nr. 1726/20 martie 2008.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În jurul orelor 22,00, din seara de 8 mai 2007, O.I. şi soţia sa, O.P.V., după ce au coborât dintr-un taximetru, angajându-se în traversarea unei străzi din municipiul Craiova, în momentul când se aflau la jumătatea arterei de circulaţie, s-a apropiat autoturismul condus de inculpat, acesta frânând pentru a nu-i lovi. După ce a oprit vehiculul, inculpatul şi O.I. s-au înjurat reciproc. Enervându-se, inculpatul a coborât, s-a îndreptat spre O.I. şi l-a lovit de mai multe ori cu pumnul în zona feţei. O.I., persoană cu handicap la piciorul stâng, s-a dezechilibrat şi, în cădere, s-a lovit cu capul de îmbrăcămintea asfaltică a drumului.
Inculpatul, realizând că îl cunoştea pe cel lovit, a încercat să-l deplaseze de pe partea carosabilă a drumului şi i-a descheiat cămaşa.
Soţia victimei, observată de martorii care s-au aflat în imediata apropiere a incidentului, le-a detaliat acestora cele întâmplate, la fel procedând şi faţă de rudele victimei şi ginerele ei.
La raportul de expertiză medico-legală, act ce se coroborează cu înscrierile echipajului S. solicitat la incident, a reţinut că moartea victimei a fost cauzată de insuficienţa cardio-respiratorie, consecinţa hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, urmare traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă de craniu, existând în cauză legătură directă şi necondiţionată între leziuni şi deces.
Împotriva sentinţei, au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
Apelul parchetului a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, criticile referindu-se la omisiunea pronunţării asupra obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi greşita stabilire a modalităţii de executare a pedepsei.
Inculpatul a solicitat, în apel, achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., el susţinând că victima s-a autoaccidentat în sensul că singură s-a lovit cu capul de un autoturism staţionat. În subsidiar, inculpatul a cerut modificarea pedepsei, în sensul reducerii şi dispunerii suspendării condiţionate a executării.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 144 din 3 noiembrie 2008, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat aplicarea art. 861, a art. 863, a art. 864 şi a art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b), a art. 76 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 64 lit. a) C. pen. şi a art. 71 din acelaşi cod, inculpatului i-a fost interzis, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe 2 ani, ca pedeapsă complementară, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile nu sunt fondate.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În această apreciere, instanţa are latitudinea de a se raporta la gradul de pericol social al faptei, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost comisă, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În cauză, deşi nu este de reţinut culpa victimei, concurentă cu a inculpatului, faptul că O.I. a început traversarea străzii prin loc nepermis şi fără a se asigura, a determinat iritarea inculpatului, mai ales că acesta, conducând un vehicul, dacă nu ar fi avut atenţia necesară evitării unui accident rutier, ar fi putut comite un eveniment soldat cu două victime, O.I. fiind însoţit de soţie.
În plus, alături de această împrejurare de fapt, instanţa a motivat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în dosar existând probe în acest sens.
Dar, cu referire la modalitatea de executare, instanţa de apel, verificând apărările formulate de inculpat în faţa sa, a reţinut şi a motivat just că acesta, achitând despăgubirile materiale soţiei victimei abia la sfârşitul cercetării judecătoreşti, după ce ea şi-a retractat, neverosimil şi fără forţă credibilă, declaraţiile anterioare, şi, de asemenea, a folosit acte medicale în afara procedurilor medico-legale reglementate strict şi exclusiv, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., nu poate fi realizat fără privarea sa de libertate.
Cum hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, recursurile declarate de parchet şi de către inculpat nefiind fondate, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În cauză, pentru termenul de judecată 10 februarie 2009, apărarea inculpatului recurent intimat a fost asigurată de avocat desemnat apărător din oficiu.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 144 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1071/2009. Penal → |
|---|
