ICCJ. Decizia nr. 1083/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1083/2009
Dosar nr. 3361/1/200.
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin plângerea formulată de petiţionarul B.I. pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, declinată prin ordonanţa din 7 aprilie 2008 pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta a solicitat cercetarea intimatelor G.E.K. şi G.E., judecători la Curtea de Apel Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 248 C. pen.
Din cuprinsul plângerii reiese nemulţumirea petiţionarului pentru modul în care au fost soluţionate litigiul civil în care a fost parte şi cererile formulate pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Prin rezoluţia nr. 1401/P/2008 din 22 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele două intimate, cu motivarea că din datele existente la dosar nu există indicii care să conducă la concluzia că magistraţii au judecat cu rea credinţă, în cauză neexistând elemente privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care, prin rezoluţia din 3 martie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată.
In motivarea acestei rezoluţii s-a arătat că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că motivele de nemulţumire ale petiţionarului nu constituie premise ale comiterii vreunei infracţiuni în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către magistraţii judecători reclamaţi. Aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în limitele competenţelor stabilite de lege, iar măsurile luate pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost adoptate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Nemulţumit de soluţiile adoptate de parchet, petiţionarul a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., solicitând infirmarea acestora întrucât sunt nelegale şi netemeinice. A arătat că actele emise de instanţă, ca şi cele emise de Casa de pensii Constanţa, Direcţia Muncii Constanţa şi CFR Constanţa sunt false.
Examinând plângerea formulată în raport de motivele invocate şi actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii G.E.K. şi G.E. pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 248 C. pen. este legală şi temeinică, reţinându-se în mod corect că măsurile luate de aceştia pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost adoptate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Din plângerea formulată de petiţionar împotriva judecătorilor G.E.K. şi G.E., rezultă că acesta este nemulţumit de felul în care cei doi judecători au soluţionat litigiul civil în care a fost parte, fără să indice aspecte din care să rezulte încălcării ale legii sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către aceştia, iar prin plângerea adresată instanţei a solicitat infirmarea soluţiilor procurorilor întrucât sunt nelegale şi netemeinice.
Întrucât în cauză nu sunt indicii din care să rezulte săvârşirea unor fapte de natură penală sau că judecătorii reclamaţi au judecat cu rea credinţă, iar faptele reclamante ţin de activitatea de judecată, ele neputând fi verificate decât de instanţele de control judiciar în materie civilă, plângerea formulată de petiţionar apare ca nefondată şi în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respinsă.
Ca o consecinţă, petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 1401/P/2008 din 22 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la pata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29 mai 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3547/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
---|