ICCJ. Decizia nr. 1071/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1071/2009
Dosar nr. 1006/45/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Curtea de Apel, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 6 din 15 ianuarie 2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petiţionarul A.V.P. deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă şi în consecinţă, a fost menţinută în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
A fost menţinută, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. rezoluţia nr. 269/P/2008 din 5 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii făptuitori M.L. , B.A.I. şi O.C. cadre medicale de la Cabinetul Medical al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. pen. [„fapta nu există"] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 266 şi art. 267 C. pen.
Judecătorul cauzei efectuând un examen propriu al actelor premergătoare aflate în dosar nr. 269/P/2008 (declaraţie persoană vătămată, scrisori medicale, bilete de trimitere şi alte acte medicale) a constatat, similar celor reţinute prin rezoluţia atacată, că persoana vătămată A.P. deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat nu a fost supusă, astfel cum a pretins acesta în plângerea formulată în data de 14 iulie 2008, la executarea pedepsei în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale şi nici nu a fost supusă la rele tratamente în cursul detenţiei.
Recursul declarat în cauză de pretinsa persoană-vătămată condamnatul A.V.P. cu solicitarea de a se infirma rezoluţia atacată şi a se trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile sesizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., este verificat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Pretinsa persoană vătămată A.P. a executat o pedeapsă de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi.
La data de 14 iulie 2008 s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu o plângere în care arată că nu i se asigură medicamentele şi tratamentele prescrise de către medicii de specialitate, că vinovaţi de această situaţie sunt cadrele medicale de la Cabinetul medical al penitenciarului susnumit, şi anume, făptuitorii M.L. , B.A.I. şi O.C.
În declaraţia dată la procuror, A.P. a susţinut că în luna februarie 2008 a fost internat la Spitalul Penitenciar Rahova Bucureşti, unde a fost supus unor examene medicale şi consultaţii, în urma cărora medicii specialişti i-au prescris anumite tratamente. De asemenea, a declarat că a beneficiat de consultaţii în mai multe rânduri, în diverse spitale din municipiul Iaşi, însă s-a plâns că starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte, că avansează infecţia de la piciorul drept, pe motiv că nu i se asigură medicamentele prescrise în doze corespunzătoare, fără sa precizeze în ce constă diferenţa dintre tratamentul prescris şi cel aplicat.
S-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. (1) şi art. 267 C. pen., respectiv supunerea la rele tratamente, însă nu s-a confirmat existenţa lor.
S-a stabilit că A.P. figurează în evidenţa cabinetului medical din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi, cu diagnosticele: "osteomielită gambă dreaptă, plurifistulizată; corp străin radioopaci multipli în părţile moi ale hemitoracelui drept inferior introduşi voluntar; tulburare de personalitate, de tip antisocial; sindrom de stomac operat". Din examinarea xerocopiilor documentelor medicale existente la dosarul deţinutului A.P. rezultă că el a beneficiat de multiple consultaţii, examene medicale, atât în sistem ambulatoriu, cât şi internat, însă în unele situaţii a refuzat recomandările medicilor de specialitate.
Cu privire la nemulţumirile sale, deţinutul A.P. s-a adresat şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, instituţie care a verificat din punct de vedere medical situaţia sa şi a constatat că într-o perioadă de trei luni (primăvara-vara anului 2008) a fost examinat astfel: de 57 de ori în luna mai, de 67 ori în luna iunie şi de 14 ori în primele 6 zile ale lunii iulie.
De asemenea, din adresa nr. 9454/DM din 24 iulie 2008 emisă de către A.N.P., rezultă că la data de 1 iulie 2008 deţinutul A.P. a refuzat aplicarea tratamentului injectabil şi propunerea de internare într-o clinică de specialitate, în vederea intervenţiei chirurgicale de necesitate.
Aşadar, persoana vătămată nu a fost supusă la executarea pedepsei în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale şi nici nu a fost supusă la rele tratamente în timpul detenţiei, situaţie în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 266 C. pen., respectiv art. 267 C. pen.
De menţionat că A.P. a formulat anterior plângeri împotriva cadrelor medicale de la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi, plângeri ce au constituit obiectul dosarului nr. 73/P/2007 şi 179/P/2008, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Faţă de considerentele prezentate mai sus, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, întrucât faptele reclamate de către A.P. nu există; rezoluţia atacată de neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind legală şi temeinică, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1072/2009. Penal → |
---|