ICCJ. Decizia nr. 1072/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1072/2009
Dosar nr. 5832/86/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 34 din 30 ianuarie 2008, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.F.N. privind revizuirea sentinţei penale nr. 146 din 22 decembrie 1997 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că cererea condamnatului, motivată pe cazurile de revizuire înscrise în art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., nu este fondată, situaţiile relevate de revizuient nu constituie împrejurări noi, necunoscute la data pronunţării hotărârii de condamnare, nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului privind săvârşirea, de către vreun martor, a infracţiunii de mărturie mincinoasă, procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, în cauză nu s-au pronunţat două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia, susţinerile revizuientului, de genul anchetării sale abuzive, al condamnării pe nedrept, deşi a acţionat în legitimă apărare, că procurorul R.G. l-ar fi acuzat pe nedrept ar fi cercetat, la rândul lui, pentru săvârşirea de fapte penale şi că nu s-ar fi expertizat sângele găsit la faţa locului şi pe declaraţia sa olografă, nefiind decât apărări de conjunctură subiective.
Apelul declarat de revizuient a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 73 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel, condamnatul revizuient, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care a reluat, în integralitate, motivaţia susţinută în faţa instanţei de fond şi în apel.
Recursul nu este fondat.
Privind actul considerat „nou", prin care revizuientul încearcă să justifice susţinerea că pedeapsa aplicată pentru faptele comise la 24 decembrie 1996 constituie abuz, se reţine că, în realitate, acesta este rezoluţia din 6 ianuarie 1997 dispusă în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nr. 99/P/1996 şi se referă la o faptă de tentativă la infracţiunea de omor, comisă la 13 martie 1996, învinuit fiind şi R.C., una dintre victimele din dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 146 din 22 decembrie 1997 a cărei revizuire s-a cerut (faptă însă anterioară celei din dosarul nr. 542/P/1996 al aceluiaşi parchet).
Prin sentinţa a cărei revizuire s-a cerut, G.F.N. a fost condamnat, la 20 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen. (profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, prin cruzimi şi asupra a două persoane), victime fiind R.C. şi A.A., reţinându-i-se starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faţă de el, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
Apelul formulat a fost respins prin Decizia penală nr. 117 din 1 iulie 1998 a Curţii de Apel Suceava, iar recursul, prin Decizia penală nr. 3340 din 18 decembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie.
Verificând hotărârea pronunţată în apelul declarat împotriva sentinţei prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, se reţine că este legală şi temeinică, motivele invocate, respectiv legitima apărare, reţinerea provocării, a unor circumstanţe atenuante, cercetarea abuzivă de către procurorul care a întocmit rechizitoriul, faptul că unii martori ar fi declarat mincinos, prelungirea probatoriului, greşita încadrarea juridică a faptei nu sunt cazuri de revizuire odată ce nu se încadrează în cele înscrise în art. 394 C. proc. pen. şi, deşi invocate, nu au fost dovedite astfel cum se prevede şi în art. 395 din acelaşi cod.
Ca atare, recursul nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, revizuientul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.F.N. împotriva deciziei penale nr. 73 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1083/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
