ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1089/2009
Dosar nr. 1387/44/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/ F din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.R.T. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc Ţ.V.M., pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată", prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen.
Pentru a da această soluţie procurorul a reţinut următoarele:
La data de 05 august 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, sub nr. 873/VIII/1/2008, plângerea formulată de persoana vătămată P.R.T. împotriva executorului judecătoresc Ţ.V.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 246 raportat la art. 2481 C. pen.
În plângere, persoana vătămată a arătat că executorul judecătoresc, la cererea C.B., a întocmit cinci dosare de executare cu nr. 111/2002, nr. 112/2002, nr. 52/2003, nr. 46/2003 şi nr. 211/2005.
În dosarele nr. 112/2002, nr. 46/2003 şi nr. 211/2005, debitor principal era SC I.P. SRL Matca, reprezentată de I.G., potrivit titlului executoriu, contractul de împrumut nr. 120 A/1996 şi ulterior sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galaţi.
În dosarele de executare nr. 52/2003 şi nr. 111/2002, debitorul principal era SC V.I. SRL, reprezentată de P.I.V., potrivit titlului executoriu: contractul de împrumut nr. 16/B/1996 şi ulterior sentinţa civilă nr. 180/1997 a Tribunalului Galaţi.
Deşi debitorii erau persoanele juridice arătate mai sus, iar garanta era SC R.P.I. SRL Matca, reprezentată de P.R.T., executorul s-a îndreptat în toate dosarele numai împotriva persoanei vătămate, ca persoană fizică, fără să întocmească nici un act de urmărire silită împotriva debitorilor principali din dosarele arătate mai sus.
Având în vedere solicitarea persoanei vătămate şi pentru o mai bună soluţionare a plângerii, la data de 18 august 2008, aceasta a fost înregistrată la lucrări penale sub nr. 315/P/2008.
În sarcina executorului judecătoresc nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută în art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 10 februarie 1997, pronunţată în dosarul nr. 5843/1996 al Tribunalului Galaţi, a fost admisă în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta B.R.C.R. – C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâţii SC I.P.M., I.G., SC R.P.I. SRL Matca şi R.P.T.
Prin sentinţa civilă nr. 180 din 25 februarie 1997 pronunţată în dosarul nr. 5842/1996 al Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta B.R.C.R. SA C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâţii SC V.I. SRL Tecuci, P.I.V., SC U. SRL Matca – R.P. şi R.P.T. Au fost obligaţi pârâţii în solidar către reclamantă la plata sumei de 82.892.152 lei credit restant.
După cum se cunoaşte, creditorul are, printre alte drepturi şi dreptul de a alege, în cazul în care are mai mulţi debitori solidari, pe care dintre ei să-i urmărească.
În cursul executării, persoana vătămată putea opune creditorului atât beneficiul de discuţiune, cât şi pe cel de diviziune.
Potrivit art. 399 C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi a oricărui act de executare, persoana vătămată putea formula contestaţie la executare.
Cu toate acestea, persoana vătămată nu a uzat de aceste căi legale sau le-a exercitat doar parţial, preferând să formuleze plângeri penale.
Este de menţionat şi faptul că executările silite pornite împotriva persoanei vătămate nu au fost finalizate, iar în dosarele respective a fost constatată perimarea.
Cu toate acestea, persoana vătămată este nemulţumită şi formulează succesiv plângeri penale împotriva executorului judecătoresc Ţ.V.M.
În dosarul de executare nr. 211/2005, executorul judecătoresc a luat în considerare obiecţiunile persoanei vătămate cu privire la sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galaţi şi nu a mai continuat executarea silită.
De altfel, chiar greşite dacă ar fi fost actele executorului judecătoresc care nemulţumesc persoana vătămată, aceasta ar fi avut căile legale pentru a le îndrepta. Or, plângerea penală nu este o cale de atac în sensul legii (în acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1470/2007, pronunţată în dosarul nr. 3507/44/2006).
Pe de altă parte, în rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 111/P/2006 din 31 mai 2006 s-a reţinut că executorul judecătoresc Ţ.V.M. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, punând în executare titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galaţi, în dosarul de executare nr. 211/2005, faţă de persoana fizică P.R.T. Această soluţie a fost confirmată ulterior de instanţele de judecată.
În altă ordine de idei, atâta timp cât executarea silită fusese încuviinţată de instanţa de judecată, executorul judecătoresc era obligat să treacă la executarea silită şi să o continue până la recuperarea integrală a debitului de către bancă.
Pentru aceste considerente şi având în vedere că unele aspecte sesizate de persoana vătămată au făcut obiectul cercetărilor care s-au efectuat în dosarul nr. 111/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva acestei rezoluţii în termen legal a formulat plângere petenta P.R.T., însă prin rezoluţia nr. 1079/II/2/2008 din 10 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, această plângere a fost respinsă, ca nefondată, apreciindu-se, în esenţă, că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, că cercetările sunt complete şi că soluţia se fundamentează pe probele aflate la dosar.
Împotriva rezoluţiei nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008, în termen legal şi în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta P.R.T. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1387/44/2008, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului Ţ.V.M., reiterând motivele învederate în plângerea penală adresată procurorului.
Plângerea formulată de petentă este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectele invocate de petentă, Curtea constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Astfel, Curtea reţine că, în esenţă, petenta este nemulţumită de modalitatea în care a procedat la punerea în executare a unor sentinţe civile, în sensul că s-a îndreptat împotriva ei şi nu asupra celorlalţi codebitori.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane."
În speţă nu se poate însă reţine că intimatul şi-a îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, întrucât activitatea executorului judecătoresc poate fi cenzurată doar pe calea contestaţiei la executare, iar în situaţia admiterii unor astfel de căi de atac, actele întocmite cu prilejul executării se anulează. Admiterea unor astfel de contestaţii nu poate atrage însă răspunderea penală a executorului judecătoresc la fel cum admiterea unor căi de atac împotriva unor sentinţe judecătoreşti nu poate atrage răspunderea magistratului care le-a pronunţat, fiind vorba despre un act de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, ce poate fi cenzurat doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, se remarcă faptul că, în cauză, petenta a uzat de această cale de atac împotriva actelor de executare şi urmare a admiterii contestaţiei formulate, actele efectuate de intimat au fost anulate, iar ulterior executarea s-a perimat, situaţie în care nu se poate reţine că interesele legale ale petentei au fost în vreun fel vătămate, pentru a se putea pune problema incidenţei prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Concluzionând, Curtea constată că plângerea formulată de petentă este nefondată, întrucât soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc Ţ.V.M., dată prin rezoluţia atacată, este temeinică şi legală, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara P.R.T., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa de fond a omis examinarea unor probe şi, în fine, cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., stabilindu-se o gravă eroare de fapt şi solicitându-se cu ocazia rejudecării după casarea ei, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului făptuitor pentru infracţiunea imputată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare indicate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionara P.R.T. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, prima din criticile iterate, cea relativ la nemotivarea hotărârii atacate este nepertinentă, întrucât prima instanţă, conformându-se pe deplin dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecând plângerea şi verificând rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a motivat convingător în cuprinsul filei 4 soluţia dispusă de respingere a plângerii formulată de recurenta petiţionară.
Nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., deoarece aceeaşi primă instanţă a examinat în totalitate actele premergătoare efectuate de procuror şi a stabilit în consecinţă caracterul legal şi temeinic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a intimatului făptuitor Ţ.V.M. adoptată prin rezoluţia procurorului.
Concomitent, nu este fondat nici motivul de critică prin care se pretinde existenţa unei grave erori de fapt a judecătorului fondului, întrucât incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., desemnează situaţia unei contradicţii esenţiale, necontroversate şi intrinseci între soluţia dispusă şi „ceea ce spune dosarul cauzei prin actele şi lucrările lui", ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Astfel, prima instanţă, în mod legal şi temeinic a statuat cu titlu de situaţie de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate de procuror că prin sentinţa civilă nr. 151 din 10 februarie 1997, pronunţată în dosarul nr. 5843/1996 al Tribunalului Galaţi, a fost admisă în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta B.R.C.R. – C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâţii SC I.P.M., I.G., SC R.P.I. SRL Matca şi R.P.T.
Prin sentinţa civilă nr. 180 din 25 februarie 1997, pronunţată în dosarul nr. 5842/1996 al Tribunalului Galaţi, a fost admisă acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta B.R.C.R. SA C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâţii SC V.I. SRL Tecuci, P.I.V., SC I. SRL Matca – R.P. şi R.P.T. Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, către reclamantă la plata sumei de 82.892.152 lei credit restant.
După cum se cunoaşte, creditorul are, printre alte drepturi, şi dreptul de a alege, în cazul în care are mai mulţi debitori solidari, pe care dintre ei să-i urmărească.
În cursul executării, persoana vătămată putea opune creditorului atât beneficiul de discuţiune, cât şi pe cel de diviziune (art. 1662 şi art. 1667 C. civ.).
Potrivit art. 399 C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi a oricărui act de executare, persoana vătămată putea formula contestaţie la executare.
Cu toate acestea, persoana vătămată nu a uzat de aceste căi legale sau le-a exercitat doar parţial, preferând să formuleze plângeri penale.
Este de menţionat şi faptul că executările silite pornite împotriva persoanei vătămate nu au fost finalizate, iar în dosarele respective a fost constatată perimarea. Cu toate acestea, persoana vătămată este nemulţumită şi formulează succesiv plângeri penale împotriva executorului judecătoresc Ţ.V.M.
În dosarul de executare nr. 211/2005, executorul judecătoresc a luat în considerare obiecţiunile persoanei vătămate cu privire la sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galaţi şi nu a mai continuat executarea silită.
De altfel, chiar greşite dacă ar fi fost actele executorului judecătoresc, care nemulţumesc persoana vătămată, aceasta ar fi avut căile legale pentru a le îndrepta. Or, plângerea penală nu este o cale de atac în sensul legii (în acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1470/2007, pronunţată în dosarul nr. 3507/44/2006).
Pe de altă parte, în rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 111/P/2006 din 31 mai 2006, s-a reţinut că executorul judecătoresc Ţ.V.M. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, punând în executare titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galaţi, în dosarul de executare nr. 211/2005, faţă de persoana fizică P.R.T. Această soluţie a fost confirmată ulterior de instanţele de judecată.
În consecinţă, în mod legal, procurorul care a soluţionat acum dosarul nr. 315/P/2008 a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.
În privinţa celorlalte aspecte sesizate de petentă, în sensul că executorul nu a executat alţi debitori, în primul rând şi apoi să se îndrepte împotriva sa, se reţine că aprecierea procurorului care a dispus soluţia atacată este legală.
Astfel, prin sentinţele civile nr. 151 din 10 februarie 1997 şi nr. 180 din 25 februarie 1997 ale Tribunalului Galaţi, petenta a fost obligată în solidar cu alţi debitori să plătească o sumă de bani băncii C.B.
În aceste condiţii, în mod corect s-a apreciat în rezoluţia nr. 315/P/2008 că banca avea posibilitatea să se îndrepte împotriva oricărui debitor, pentru recuperarea debitului. De altfel, petenta nu a uzat nici de calea legală a contestaţiei la executare.
Aşa fiind, în mod legal, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus prin rezoluţia atacată a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 (menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 1079/II/2/2008 din 10 noiembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi) neînceperea urmăririi penale a intimatului executor judecătoresc nominalizat pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Cum, prin dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane." În speţă nu se poate însă reţine că intimatul şi-a îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, întrucât activitatea executorului judecătoresc poate fi cenzurată doar pe calea contestaţiei la executare, iar în situaţia admiterii unor astfel de căi de atac, actele întocmite cu prilejul executării se anulează. Admiterea unor astfel de contestaţii nu poate atrage însă răspunderea penală a executorului judecătoresc la fel cum admiterea unor căi de atac împotriva unor sentinţe judecătoreşti nu poate atrage răspunderea magistratului care le-a pronunţat, fiind vorba despre un act de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, ce poate fi cenzurat doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, se remarcă faptul că, în cauză, petenta a uzat de această cale de atac împotriva actelor de executare şi urmare a admiterii contestaţiei formulate, actele efectuate de intimat au fost anulate, iar ulterior executarea s-a perimat, situaţie în care nu se poate reţine că interesele legale ale petentei au fost în vreun fel vătămate, pentru a se putea pune problema incidenţei prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.R.Ţ., împotriva sentinţei penale nr. 13/ F din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 109/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
