ICCJ. Decizia nr. 1070/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1070/2009
Dosar nr. 862/59/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tragerea la răspundere a notarului public S.G. şi a intimatului C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, motivat de faptul că intimaţii l-au indus în eroare cu ocazia încheierii tranzacţiei prin care a cumpărat de la C.D. o casă cu teren.
A susţinut petiţionarul că, C.D. în calitate de vânzător, i-a ascuns faptul că nu are intabulat în C.F. dreptul de proprietate asupra casei nr. 216 şi a terenului în suprafaţă de 3800 mp; precizând că dacă ar fi cunoscut situaţia reală nu le-ar fi cumpărat pe considerentul că nu le poate înscrie în C.F.
Totodată, în plângere arată că notarul public S.I. care a redactat contractul de vânzare-cumpărare dar l-a şi autentificat, nu i-a explicat conţinutul contractului, nu l-a îndrumat faţă de riscul pe care îl poate avea, ca urmare a perfectării contractului şi cumpărării unui imobil care nu este înregistrat în C.F.
Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, căruia i-a fost trimis dosarul spre competentă soluţionare, în data de 30 mai 2008 în dosarul nr. 118/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.D. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., şi faţă de notarii publici S.G. şi S.N.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că la data de 15 ianuarie 2008 notarul public S.N.I., a redactat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.D. şi petent pe care l-a autentificat prin încheierea nr. 117 din 15 ianuarie 2008.
S-a reţinut că, din conţinutul actului de vânzare-cumpărare a rezultat că, numitul C.D. a vândut lui G.P. suprafaţa de teren de 3800 mp împreună cu casa nr. 216, imobile situate în intravilanul localităţii Sacu, neevidenţiate în cartea funciară, cu preţul de 35.000 euro înscrise în titlul de proprietate nr. 35696 eliberat la 20 februarie 1995 de Comisia judeţeană Caraş – Severin pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi dobândite prin moştenire de vânzător conform certificatului de moştenitor nr. 276 din 1 februarie 2001.
În contractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat faptul că, părţile înţeleg să încheie actul, fără verificarea situaţiei juridice a imobilelor în registrele de publicitate imobiliară, urmând ca înscrierea dreptului de proprietate să se facă după obţinerea documentelor tehnice de identificare a imobilelor.
S-a mai reţinut, cu privire la actul redactat şi autentificat, de către procuror că, notarul S.N.I. a declarat că i-a făcut cunoscut petentului (cumpărătorul G.P.B.) că imobilele nu sunt înscrise în cartea funciară iar pentru aceasta este necesară întocmirea unei documentaţii tehnice, petentul fiind de acord.
Tot prin rezoluţia procurorului se reţine că în extrasul de carte funciară eliberat la 26 mai 2008 de B.C.P.I. Caransebeş se menţionează că G.P.B. este proprietar pe cota de 1/1 din terenul în suprafaţă de 3800 mp, astfels-a apreciat că petentul nu a indus în eroare cu ocazia perfectării actului de vânzare-cumpărare dar nici nu au identificate indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, condiţii în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia din 11 iulie 2008 dată în dosarul nr. 741/11/2/2008, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii, ca nefondată.
Prima instanţă, examinând cauza prin prisma criticilor formulate de petiţionar a reţinut că rezoluţia contestată este legală şi temeinică şi prin sentinţa penală nr. 250/ PI din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs.
Raportat la actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanţă a reţinut, că în cauză nu s-a făcut dovada că vânzătorul, intimat C.D. şi notarii publici l-ar fi indus în eroare pe cumpărător cu privire la neintabularea imobilului în cartea funciară, astfel încât rezoluţia de netrimitere în judecată este legală şi temeinică.
De altfel, se constată de Înalta Curte că rezoluţia atacată în prezenta cauză a mai făcut obiectul analizei instanţei supreme în dosarul nr. 861/59/2008 în care s-a pronunţat Decizia nr. 256 din 27 ianuarie 2009 prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul G.B.P. împotriva sentinţei penale nr. 221/ PI din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.B.P. împotriva sentinţei penale nr. 250/ PI din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1054/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
