ICCJ. Decizia nr. 1054/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1054/2009
Dosar nr. 11424/3/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 657 din 3 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 11424/3/2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului R.V.G., din infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată de OUG nr. 123/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată de OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată de OUG nr. 123/2005 cu aplicabilă art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul R.V.G., la un an închisoare.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată de OUG nr. 123/2005 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi dispune arestarea inculpatului.
În baza art. 14 si 346 raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la 795,60 EURO despăgubiri civile către partea civila E.A.I. şi la 132,51 EURO despăgubiri civile către părţile civile V.G., B.E.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, prin actul de sesizare al instanţei, că la data de 17 august 2006, organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia sectorului 6 – S.I.F., au efectuat un control la punctul de lucru al SC D.S.C. SRL, situat în Bucureşti, unde funcţiona o sală de Internet şi se închiria persoanelor fizice 8 (opt) calculatoare cu programe şi jocuri din cele 12 instalate. S-a constatat că pe şase calculatoare era instalat sistemul de operare W. 98, iar pe două calculatoare sistemul de operare W. XP. De asemenea, pe calculatoare erau instalate jocurile:
- GTA - WICE CITY pe un calculator,
- FIFA WOLD CUP pe şapte calculatoare;
- MOTO RACE pe trei calculatoare;
- RED ALERT pe opt calculatoare;
- COUNTER STRIKE pe şapte calculatoare; WAR CRAFT pe două calculatoare;
- FIFA 2005 pe opt calculatoare;
- DIABOLO pe şapte calculatoare. În cadrul cercetărilor penale a fost identificat R.V.G. în calitate de administrator al SC D.S.C. SRL care, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, a prezentat o serie de documente, facturi fiscale, privind cumpărarea a 5 licenţe pentru programul W. 98, una licenţă pentru programul W. XP, două licenţe pentru jocul HALFLIFE COUNTER STRIKE şi câte o licenţă pentru jocurile WARCRAFT, FIFA 2005 şi DIABOLO.
La data de 11 ianuarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de R.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 şi art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată de OUG nr. 123/2005, măsură confirmată de procuror.
Fiind audiat învinuitul la data de 20 februarie 2007, acesta a recunoscut săvârşirea faptelor, împrejurarea că a instalat programe pe calculatoare şi a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a descărcat de pe Internet şi a motivat lipsa licenţelor pentru unele programe invocând mijloacelor materiale precare.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, prima instanţă a reţinut că preluând şi reproducând fără autorizaţie pe calculatoarele găsite în punctul de lucru din str. Braşov, programele W. 98 şi W. XP, fără a deţine licenţele legale de utilizare a acestora de la titularii drepturilor de autor, drepturi apărate pe teritoriul României de O.R.D.A., administratorul SC D.S.C. SRL., inculpatul R.V.G., a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată de OUG nr. 123/2005.
De asemenea, fapta de a difuza jocuri pe calculator prin închirierea acestora în scopuri comerciale, fără obţinerea licenţelor legale de la titularii drepturilor de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată de OUG nr. 123/2005.
Prima instanţă a mai reţinut că societăţile comerciale V.U.G., B.E. şi E.A.I. reprezentate de S.P.A. B. & A., s-au constituit părţi civile şi au precizat că nici un moment nu au vândut sau cesionat reproducerea şi închirierea programelor de jocuri pe calculator.
În cursul urmăririi penale companiile V.U.G., B.E. s-au constituit părţi civile cu suma de 132,51 EURO si 467,78 lei, iar Compania E.A.I. cu suma de 2808,62 lei, cereri care au fost menţinute în faza cercetării judecătoreşti, aşa cum rezulta din adresa din 25 ianuarie 2008, depusa la dosarul cauzei.
În timpul cercetării judecătoreşti, deşi instanţa a făcut numeroase demersuri, nu s-a putut proceda la audierea inculpatului, deoarece acesta deşi legal citat nu s-a prezentat în instanţa, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 323 şi urm. C. proc. pen., instanţa a luat în considerare declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală în care acesta a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv faptul că a instalat programe pe calculatoare şi a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a descărcat de pe internet, fără a poseda licenţe, datorita mijloacelor sale materiale precare.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, respectiv din declaraţiile inculpatului care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza, prima instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare este corecta si ca fapta inculpatului R.V.G. care a preluat si reprodus fără autorizaţie pe calculatoarele găsite în punctul de lucru din str. Braşov, programele W. 98 si W. XP, fără a deţine licenţele legale de utilizare a acestora de la titularii drepturilor de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată de OUG nr. 123/2005, iar fapta aceluiaşi inculpat de a aduce la cunoştinţa publicului opera de arta prin copierea, instalarea si difuzarea jocurilor pe calculator prin închirierea acestora in scopuri comerciale, fără obţinerea licenţelor legale de la titularii drepturilor de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completata de OUG nr. 123/2005, fapte pentru care acesta urmează a fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei aplicate.
Instanţa a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului în sensul reţinerii si a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., prin rechizitoriul omiţându-se reţinerea concursului de infracţiuni si reţinerea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), având în vedere modificările legislative survenite prin apariţia OUG 123/2005.
La individualizare pedepsei prima instanţa a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunilor, modul de operare, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care deşi nu este cunoscut cu antecedente penale şi în faza de urmărire penala a avut o atitudine sincera, ulterior a tergiversat soluţionarea judecării cauzei, depunând la dosar adeverinţe medicale eliberate de S.A.P. si care nu au fost susţinute de nici un alt act medical în sprijinul diagnosticelor menţionate pe aceste adeverinţe, refuzând prezentarea în instanţa.
Fata de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare in regim de detenţie, urmând să se facă aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), dar intr-un cuantum minim, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., astfel încât acesta va executa, în final, pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, tribunalul a reţinut ca activitatea infracţională a inculpatului, a creat prejudicii părţilor civile, aşa cum a rezultat din adresele de constituire de părţi civile, între aceasta activitate săvârşită cu vinovăţie de inculpat şi prejudiciul creat existând o strânsă legătura de cauzalitate.
Prima instanţă, în urma unei riguroase analize a ansamblului probator a reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei pentru această infracţiune, Curtea a apreciat că ansamblul circumstanţelor enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul relativ scăzut de pericol social al faptei, urmarea produsă concretizată, de asemenea, într-un prejudiciu relativ redus şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o conduită sinceră de-a lungul procesului penal, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei cercetate, fără antecedente penale şi a dovedit căinţă activă prin acoperirea integrală a prejudiciului, au dus la concluzia necesităţii redozării pedepsei.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, s-a constat că în conformitate cu art. 1431 alin. (3) din aceeaşi lege, modificată, beneficiază de impunitate persoana care a recuperat integral prejudiciul produs în urma săvârşirii infracţiunii.
S-a constatat că inculpatul a depus la dosar recipisele de consemnare la C.E.C. a sumelor datorate părţilor civile, respectiv 800 şi 135 euro către SC E.A.I. şi V.G., B.E.
Ca urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1431 din Legea nr. 8/1996 modificată, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis recursul declarat de inculpat şi a procedat la rejudecare în sensul menţionat anterior.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
A admis apelul declarat de inculpatul R.V.G.
Împotriva sentinţei penale nr. 657 din 3 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală. A desfiinţat în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat ia art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1431 din Legea nr. 8/1996 modificată, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei (RON).
A constatat prejudiciul integral acoperit prin depunerea recipisei de consemnare la C.E.C. cu seriile TA nr. 0737318 şi 0737319.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, şi art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., privind greşita încadrare juridică dată faptei, prin reţinerea nejustificată a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată prin OUG nr. 123/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), amenda penală de 3000 RON aplicată de către instanţa de apel, este nelegală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoare de la 3 ani la 12 ani.
Fapta inculpatului de a închiria mărfuri pirat (jocuri de calculator copiate de pe internet), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin OUG nr. 123/2005, aprobată prin Legea nr. 329/2006, activitatea desfăşurată de acesta constituind „închiriere", astfel cum este definită această noţiune în art. 143 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin OUG nr. 123/2005, publicată în M. Of. nr. 843 din 19 septembrie 2005, cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se sancţionează şi închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Pedeapsa prevăzută la alin. (3) al acestui text de lege, este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Întradevăr prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea OUG nr. 123/2005 (M. Of. nr. 657/31.07.2006), nu a fost modificat textul art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în cauză, nu se constată o succesiune de legi penale în timp, de la data săvârşirii infracţiunii (17 august 2006) şi până la data judecării cauzei, condiţiile de incriminare şi tratamentul sancţionator al faptei fiind aceleaşi.
Drept urmare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel, amenda penală, nu se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 3 ani la 12 ani.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, prejudiciul produs, acoperit de inculpat şi circumstanţele personale ale acestuia, conduita sinceră, lipsa antecedentelor penale şi starea de sănătate, elemente reţinute în mod justificat şi de instanţa de apel, urmează ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă neprivativă de libertate, făcându-se o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Cu privire la dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acestea vor fi înlăturate, în raport de faptul că, de la data săvârşirii faptei respectiv 17 august 2006, şi până la data judecării cauzei, nu s-a constatat existenţa unei succesiuni de legi penale în timp, în mod neîntemeiat instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, dispoziţii care de altfel în mod corect, nu au fost aplicate de instanţa de fond.
Astfel, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului R.V.G., iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei; urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei precum şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere pericolul social concret ce a rezultat din modul de săvârşire a faptei, constând în aceea că la data de 17 august 2006, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie în timp ce, în calitate de administrator al SC D.S.E. S.R.L., ce deţinea o sală de Internet în Bucureşti, închiria publicului, în scop comercial, jocuri de calculator descărcate fără drept de pe internet, iar pentru programele W. 98 ori W. XP, instalate pe şase, respectiv două calculatoare, nu deţinea licenţe legale de utilizare de la titularii drepturilor de autor precum şi faţă de celelalte date ce caracterizează persoana acestuia, nu are antecedente penale, starea de sănătate, atitudinea de sinceritate de care a dat dovadă în fata instanţelor, toate acestea conducând la reintegrarea socială şi la riscul minim de a comite alte fapte antisociale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 238 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Va casa în parte Decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei precum şi la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi rejudecând:
Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi, va condamna pe inculpatul R.V.G., la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată. Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, determinat conform art. 82 C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti conform dispozitivului ce va preceda prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 238 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Casează în parte Decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei precum şi la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Rejudecând:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi condamnă pe inculpatul R.V.G., la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, determinat conform art. 82 C. pen.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1070/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
