ICCJ. Decizia nr. 1132/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1132/2009
Dosar nr. 26/752/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul C.V. s-a adresat cu 2 plângeri penale la Parchetul Militar Cluj înregistrate sub numerele 80/P/1993 şi respectiv 146/P/1993 susţinând că făptuitorii, cpt. O.I. şi cpt. C.V. din cadrul Poliţiei Judeţului Cluj se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, întrucât la data de 22 noiembrie 1990 i-au cerut sub formă de împrumut mai multe bijuterii din aur, sub motivul că intenţionau să organizeze un flagrant, după care urmau să-i fie restituite aceste bunuri.
Prin rezoluţia din 20 martie 1996 s-au conexat cele 2 cauze privind pe făptuitorii menţionaţi, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, apreciindu-se că fapta nu există, martorii propuşi de petent au infirmat susţinerile acestuia, iar făptuitorii au negat atât versiunea petentului, cât şi a martorilor propuşi de acesta, iar martorii, membri de familie ai petentului nu pot fi audiaţi întrucât se urmăreşte restituirea unor cantităţi de aur confiscate anterior în condiţiile legii, petentul fiind cunoscut ca fiind traficant de aur.
La data de 26 aprilie 2001 petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, iar prin ordonanţa din 7 octombrie 2002 a procurorului militar ierarhic superior s-a dispus respingerea plângerii şi menţinerea soluţiei de neînceperea urmăririi penale.
Soluţia a fost comunicată la adresa indicată de petent, însă comunicarea a fost reţinută la Parchetul Militar, întrucât destinatarul nu a fost găsit. Ulterior, prin avocat ales, persoana vătămată a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar o copie a ordonanţei ce i-a fost comunicată la data de 18 februarie 2008.
Petentul s-a adresat instanţei de judecată potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 25 din 23 iulie 2008 Tribunalul Militar Cluj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulată de persoana vătămată C.V. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 80/P/1993 în favoarea Curţii de Apel Cluj care prin sentinţa penală nr. 142 din 10 decembrie 2008 a respins plângerea ca nefondată.
Cu ocazia soluţionării plângerii la această instanţă, s-au pus în discuţie 2 excepţii referitoare la tardivitatea plângerii formulată de petent şi la intervenţia prescripţiei penale.
Cu privire la tardivitatea plângerii formulată de petent instanţa a considerat că, chiar dacă plângerea formulată de petent este în termen, în cauză s-a împlinit prescripţia răspunderii penale a făptuitorilor.
Petentul a predat bijuteriile de bunăvoie făptuitorilor la data de 23 noiembrie 1990, urmând a fi restituite după organizarea flagrantului, ceea ce nu s-a realizat, de unde rezultă că s-a comis infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., faptă ce este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 4 ani.
De la data presupusei fapte, respectiv 23 noiembrie 1990 şi până la data judecării cauzei au trecut 18 ani, deci mai mult de 7 ani şi jumătate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 124 C. pen. privind prescripţia specială, iar potrivit art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală neputând fi pusă în mişcare.
Împotriva hotărârii sus-menţionată petentul a formulat plângere, solicitând punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de făptuitori.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârea atacată precum şi actele şi lucrările dosarului se constată că în cauză plângerea petiţionarului a vizat soluţia de neînceperea urmăririi penale dată de procuror la data de 20 martie 1996 prin ordonanţa nr. 146/P/1993.
Instanţa în mod corect a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Potrivit art. 121 C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, termenul de prescripţie fiind stabilit de lege în raport cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea comisă.
Conform art. 123 C. pen. termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act efectuat în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
În cauză, în mod corect s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale care în speţă este de 7 ani şi jumătate.
În consecinţă, recursul petiţionarului va fi respins şi se va menţine rezoluţia a cărei desfiinţare s-a solicitat de către petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1139/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
