ICCJ. Decizia nr. 1143/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1143/2009
Dosar nr. 5362/2/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M. (domiciliat în comuna Periş, satul Buriaş, judeţul Ilfov) împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. 868/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, implicit, împotriva rezoluţiei nr. 1449/2/2008 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 29 iulie 2008 în Dosarul nr. 868/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ce-i priveşte pe P.I.R. şi D.M., magistraţi judecători, sub aspectul infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fapta neexistând.
Actele premergătoare efectuate de procuror în verificarea plângerii petentului C.M., acesta, la 5 mai 2008, susţinând că cei doi intimaţi, judecători în cadrul Judecătoriei Buftea, judeţul Ilfov, având spre soluţionare Dosarele penale nr. 268/2004 şi nr. 5908/2008 ar fi pronunţat hotărâri nelegale care au avut ca finalitate favorizarea persoanelor considerate a fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni, au reliefat că neindicându-se, de către petent, nici o probă sau element care să conducă la indicii că în cauză judecătorii ar fi vinovaţi de fapta reclamată, avându-se în vedere că hotărârile judecătoreşti se pronunţă în numele legii şi în baza probatoriilor administrate, ele fiind atacabile numai în căile de atac prevăzute de lege, simpla nemulţumire privind soluţia nu antrenează răspunderea penală a judecătorilor.
În fapt, petentul se plânsese că A.M. l-a ameninţat şi l-a lovit, faptele lui au fost flagrante, iar magistraţii, după ce l-au achitat pe A.M., i-au respins recursurile, revizuirile şi alte căi de atac.
Plângerea petentului, formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 19 august 2008 dispusă în Dosarul nr. 1449/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei, petentul, la data de 7 ianuarie 2009 (fila 3 verso dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente de genul „este clar că se urmăreşte favorizarea infractorilor care m-au discreditat şi defăimat în societate, în România nu există stat de drept, politica este mai presus de lege, singura putere existentă cu adevărat este cea a armelor, puterea judecătorească este pur formală şi nu urmăreşte altceva decât să asigure supremaţia minciunii în societate" (fila 2 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Recursul declarat este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al acestui text prevede că dispoziţiile art. 363- art. 365 privind data de la care curge termenul şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Art. 363 alin. (3) din acelaşi cod prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul (de 10 zile) curge de la pronunţare.
Art. 186 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale, se porneşte de la ziua menţionată în actul care a provocat curgerea termenului. Alin. (2) al textului prevede că la calcularea termenelor pe zile, nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici .. ziua în care acesta se împlineşte. Alin. (4) al aceluiaşi text prevede: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Art. 185 alin. (1) C. proc. pen. prevede: când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Aşa fiind, raportând cauzei textele de procedură penală indicate şi examinând actele Dosarului, se reţine că la dezbaterea cauzei (încheierea din 30 octombrie 2008 – fila 14 Dosar nr. 532/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală) petentul a fost prezent, deliberarea amânându-se pentru 6 noiembrie 2008, 13 noiembrie 2008 şi 17 noiembrie 2008.
Termenul de 10 zile a început să curgă de la 18 noiembrie 2008 şi s-a împlinit la 28 noiembrie 2008 (zi lucrătoare - vineri).
Introducând recursul abia la 7 ianuarie 2009, petentul a depăşit termenul legal.
Ca atare, recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 299 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1149/2009. Penal → |
|---|
