ICCJ. Decizia nr. 1141/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1141/2009
Dosar nr. 1203/59/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 2/P din 12 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, a fost respinsă plângerea formulată de petentul I.V. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 1027/II/2/2008 din 10 octombrie 2009.
În motivarea acestei sentinţe, se reţin următoarele :
La data de 18 iulie 2008 petentul I.V. a depus plângere împotriva făptuitorilor C.M., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, A.M., procuror la acelaşi parchet şi P.G.V., la I.P.J. Reşiţa, prin care solicită efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 259, art. 264 C. pen., fapte care constau în aceea că cele trei persoane, în calitatea pe care o au, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, favorizând pe numiţii T.G. şi T.I. în Dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu nr. 1147/P/2008 şi 1887/P/2007.
Prin rezoluţia parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 306/P/2008 din data de 11 septembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei făptuitori, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 259, art. 264 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere care a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel prin rezoluţia nr. 1027/II/2/2008 din data de 10 octombrie 2008.
Examinând cele două rezoluţii ale parchetului, se constată că sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de desfiinţare a lor.
Cu privire la Dosarul nr. 1147/P/2008, se constată că se află în supravegherea procurorului A.M. care nu a dat o soluţie, cauza aflându-se la Poliţia Băile Herculane pentru cercetări faţă de T.G. ş.a.
În Dosarul nr. 1887/P/2006 petentul figurează ca învinuit, iar cercetările au fost finalizate, astfel că prin rezoluţia din data de 14 mai 2006 procurorul A.M. a dispus încetarea urmăririi penale faţă de petent pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în Dosarul nr. 1016/P/2007. În acest din urmă dosar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 700 lei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., în temeiul prevăzut de art. 291 C. pen.
Petentul a atacat, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., soluţia procurorului cu plângere, care a fost respinsă inclusiv de instanţa de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 226/2008 pronunţată de Judecătoria Caransebeş.
Cu privire la activitatea P.V., se reţine că, în baza rezoluţiei motivate emisă de procuror în Dosarul nr. 1887/P/2006, a întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică. Însă nu se poate reţine că şi-a încălcat atribuţiile de serviciu sau şi le-a îndeplinit în mod defectuos cu ocazia întocmirii acestui act.
Petentul nemulţumit de această sentinţă, pentru motivele invocate în plângerea sa, în termenul legal, a introdus recursul de faţă. Astfel a cerut a i se admite recursul, a se casa hotărârea atacată şi rejudecând să i se admită plângerea şi să se desfiinţeze rezoluţiile procurorului.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată precum şi rezoluţiile procurorului pe baza actelor premergătoare întocmite, reţine că petentul, a apreciat că prevederile art. 2781 C. proc. pen. l-ar putea ajuta, să schimbe o sentinţă civilă, dată, în Dosarul civil nr. 4449/2006 a Judecătoriei Caransebeş, ce îl nemulţumeşte.
Cum, după verificarea şi, din oficiu, a hotărârii atacate, se reţine că, instanţa de fond, a constatat temeinic, că persoanele reclamate de petent şi-au exercitat atribuţiile de serviciu legal, sentinţa penală nr. 2/PI din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, va fi menţinută, ca temeinică şi legală.
Ca atare, recursul petentului urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 2781 alin. (1)0 C. proc. pen. şi art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 2/PI din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1143/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
