ICCJ. Decizia nr. 1223/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1223/2009
Dosar nr. 7021/62/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 869/S/2008 Tribunalul Braşov, în baza art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen., a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 235/S din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, formulată de petentul T.D.A., acesta fiind condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b),c) şi alin. (21) alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În susţinerea cererii, cel în cauză a solicitat audierea martorei N.V.N. şi a coinculpatului F.C., precum şi efectuarea testului poligraf pentru a dovedi că nu a lovit pe partea vătămată şi nu a deposedat-o de vreun bun. De asemenea, în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că în timpul judecării cauzei, atât la instanţa de fond cât şi în căile de atac, s-au depus diligenţe pentru audierea martorei N.V.N. însă aceasta nu a putut fi audiată, fiind plecată din ţară; în aceste condiţii s-a făcut aplicarea art. 327 alin. ultim C. proc. pen., ţinându-se cont la deliberare de declaraţia acestei martore dată în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, chiar petentul recunoaşte că această martoră nu a fost martor ocular la momentul producerii agresiunii faţă de partea vătămată (agresiunea urmată de deposedare a avut loc în exteriorul barului, iar această martoră nu a părăsit interiorul barului respectiv).
Referitor la testarea la aparatul poligraf solicitată de către petentul condamnat, instanţa apreciază că efectuarea unei astfel de testări la 3 ani de la comiterea faptei nu mai are nici o relevanţă în cauză. Instanţa a constatat că nu sunt întrunite nici unul dintre cazurile prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. şi implicit nici cel prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul T.A. şi a solicitat admiterea cererii şi administrarea de probe, respectiv reaudierea coinculpatului F.C., audierea martorei N. şi supunerea sa la testul poligraf.
Prin Decizia penală nr. 7 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient T.A. împotriva sentinţei penale nr. 869/S/2008 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul T.A., fără a-l motiva în scris.
La data judecării recursului, respectiv 1 aprilie 2009, revizuientul condamnat, în şedinţă publică, a declarat că îşi retrage recursul.
Aşa fiind, în temeiul art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulată de revizuientul condamnat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul T.D.A. împotriva deciziei penale nr. 7 din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3595/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1228/2009. Penal → |
|---|
