ICCJ. Decizia nr. 124/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 124/2009
Dosar nr. 9337/1/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 11 noiembrie 2008, contestatorii I.M., A.R., B.N., P.M., F.D., G.F., G.C., G.D., G.C.L., I.G., M.F., S.G., D.G., S.V., S.T., S.D., Ş.E., S.P., S.I., G.P., P.R., P.L.R., V.V. şi N.B. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3427 din 28 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, conform dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocând faptul că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs apărătorul recurentelor părţi civile a fost în imposibilitate de a se prezenta, datorită stării de sănătate, care nu i-a permis deplasarea la instanţă şi de a încunoştinţa instanţa despre acesta împiedicare.
De asemenea, au mai susţinut ca în mod greşit li s-a respins recursul ca tardiv formulat, câtă vreme instanţa de apel s-a pronunţat la data de 4 iunie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 7 iunie 2008, cu recomandata nr. 3014, deci în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de lege.
La instanţa supremă, discutându-se, admisibilitatea în principiu a contestaţiei, potrivit dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., procurorul a solicitat respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, arătând că nu există nici un motiv prevăzută de lege pentru a fi admisă şi că, deşi se invocă dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., nu rezultă imposibilitatea apărătorului de a se prezenta sau de a încunoştinţa instanţa de împiedicare.
A mai arătat că acesta a depus o adeverinţă că suferă de sciatică lombară, dar cu o zi înainte a trimis prin fax motivele de recurs.
În concluzie, a mai susţinut că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, plicul poartă data de 1 august 2008, iar copia recipisei pe care a depus-o la dosar nu seamănă cu o recipisă astfel cum este formularul tipizat.
Contestaţia in anulare este inadmisibilă.
Analizându-se, în principiu, contestaţia în anulare, se constată că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
În cauză, se retine că, contestatorii, au invocat ca motiv al contestaţiei starea de sănătate a apărătorului ales, care l-a împiedicat să fie prezent la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2008.
De asemenea, au mai susţinut că în mod greşit li s-a respins recursul ca tardiv formulat, câtă vreme instanţa de apel s-a pronunţat, la data de 4 iunie 2008, iar recursul a fost declarat, la data de 7 iunie 2008, cu recomandata nr. 3014, deci în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de lege.
Analizându-se actele dosarului, se observă că la data judecării recursului apărătorul ales al recurentelor părţilor civile nu a fost prezent la instanţă, dar a trimis prin fax, motivele de recurs.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorii fără a face dovada imposibilităţii lor de prezentare la instanţă şi a apărătorului ales şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, întrucât nu s-a trimis la dosarul cauzei nici o cerere din partea apărătorului ales al recurentelor părţi civile, prin care să se fi solicitat acordarea unui nou termen de judecată datorită imposibilităţii de prezentare pe motive de sănătate a acestuia.
Mai mult decât atât, se constată că anterior termenului de judecată cu o zi, respectiv în data de 27 octombrie 2008 au fost trimise, prin fax, motivele de recurs.
De asemenea, nu există la dosar nici o adeverinţă medicală din care să rezulte imposibilitatea de prezentare la instanţă a apărătorului ales.
O astfel de adeverinţă s-a depus, de către apărătorul ales în prezenta cauză, datată 28 octombrie 2008, dar care nu poate fi avută în vedere ca motiv al contestaţiei, întrucât aşa cum s-au trimis prin fax motivele de recurs, la fel se putea trimite şi această adeverinţă, depunerea ei la dosar în acest stadiu fiind apreciată ca produsă „pro causa".
Totodată, susţinerea contestatorilor că au fost lipsiţi de apărare, nu poate fi primită, întrucât în raport cu obiectul dedus judecăţii, apărarea nu era obligatorie, urmând a îşi reglementa acest aspect cu apărătorul ales, conform contractului de asistenţă juridică încheiat cu acesta.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia în mod greşit li s-a respins recursul ca tardiv formulat, de asemenea nu poate fi primită, deoarece analizând actele depuse, Curtea constată că la dosar instanţă recurs se afla plicul prin care au fost trimise la instanţă motivele de recurs, iar acesta poartă ştampila poştei din data de 1august 2008, în timp ce comunicarea dispozitivului sentinţei poartă data de 11 iunie 2008 şi respectiv 13 iunie 2008, astfel încât recursul declarat la data de 1august 2008 şi înregistrat la data de 4 august 2008, s-a făcut cu depăşirea termenului procedural de 10 zile prevăzut de lege.
Nu poate fi primită afirmaţia contestatorilor conform căreia au declarat recurs cu recomandata nr. 3014 din 7 iunie 2008, întrucât la dosarul instanţei de recurs nu există această recomandată.
S-a depus în prezenta cauză o copie xerox ce nu prezintă caracteristicile tipizatului legal de recomandată, iar în lipsa originalului, această copie nu poate fi avută în vedere.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de contestatori este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii I.M., A.R., B.N., P.M., F.D., G.F., G.C., G.D., G.C.L., I.G., M.F., S.G., D.G., S.V., S.T., S.D., Ş.E., S.P., S.I., G.P., P.R., P.L.R., V.V. şi N.B. împotriva deciziei penale nr. 3427 din 28 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1222/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 125/2009. Penal → |
|---|
