ICCJ. Decizia nr. 125/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 125/2009
Dosar nr. 9623/1/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3505 din 3 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6928/86/2007, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
În acest fel a rămas definitivă sentinţa penală nr. 92 din 12 martie 2008 a Tribunalului Suceava, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe timp de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) combinat cu art. 176 lit. a) C. pen.
La data de 17 noiembrie 2008, împotriva acestei decizii penale definitive a formulat cerere de contestaţie în anulare condamnatul I.G.
Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., arătând că, deşi apărătorul său ales nu s-a putut prezenta motivat în instanţă, cauza s-a judecat în prezenţa unui apărător din oficiu, care nu a avut la dispoziţie timpul necesar pentru a se pregăti şi a-i asigura o asistenţă juridică corespunzătoare.
Totodată, contestatorul a susţinut că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând în principiu cererea de contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare este limitată la un număr de cinci cazuri, expres prevăzute de textul de lege.
Aceste cazuri se referă la îndeplinirea procedurii de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza, la încunoştiinţarea instanţei în situaţia neprezentării acesteia, la existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, la existenţa a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi la neaudierea inculpatului în calea de atac a recursului, în situaţia în care acest lucru este obligatoriu.
Din expunerea de mai sus rezultă că motivele de contestaţie în anulare formulate de condamnatul I.G. nu fac parte dintre cele la care se referă articolul 386 C. proc. pen., excedând cadrului legal.
Art. 391 alin. (2) C. proc. pen., reglementând faza admiterii în principiu a contestaţiei în anulare stabileşte obligaţia instanţei de a verifica, printre altele, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen.
Constatând că această condiţie legală obligatorie nu este îndeplinită, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.G.
Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 391 C. proc., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.G. împotriva deciziei penale nr. 3505 din 3 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1258/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
