ICCJ. Decizia nr. 1276/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1276/2009
Dosar nr. 4790/2/2008
Şedinţa din Camera de Consiliu din 6 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 3120/II-5/2008 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a solicitat, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 recunoaşterea sentinţei penale nr. 305/2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din S. Spania, privind pe condamnatul M.I., cetăţean român, şi transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, prin sentinţa penală nr. 305/ F din 26 noiembrie 2008, trimiterea cauzei la parchet, în vederea obţinerii tuturor relaţiilor necesare soluţionării cererii de transfer formulate de condamnatul M.I. şi pentru legala sesizare a instanţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a considerat că materialul înaintat de parchet este incomplet în raport cu dispoziţiile art. 143, 149 şi 129 lit. f) din Legea nr. 302/2004, lipsind acordul expres al statului spaniol cu privire la transferul persoanei condamnate şi cazierul judiciar din Spania al acesteia.
Totodată, s-a mai constatat că nu s-a verificat dacă persoana condamnată este în stare de detenţie şi la ce penitenciar, în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 151 cu referire la art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a susţinut că soluţia de desesizare a instanţei este nelegală şi că hotărârea a fost pronunţată fără ca persoana condamnată să fi fost legal citată.
S-a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală „îndată ce Ministerul Justiţiei primeşte declaraţia de consimţământ de la statul de condamnare procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină şi să o pună în executare, iar potrivit art. 151 din aceeaşi lege prevederile art. 149 se completează cu cele ale art. 138 şi 139".
Conform art. 139 din Legea nr. 302/2004 cererea se judecă în camera de consiliu cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei condamnate.
2. Din examinarea actelor dosarului se constată că, persoana condamnatului M.I. se afla la data sesizării Curţii de Apel Bucureşti în Penitenciarul S. în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 305 din 21 septembrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din oraşul S. Spania, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt cu violenţă şi vătămare corporală, prevăzute de art. 147, 148 şi 242 C. pen. spaniol.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 14 aprilie 2007, în jurul orelor 3,30, I.M. şi S.C., însoţiţi de o altă persoană de sex masculin l-au lovit pe paznicul hotelului A.R. din S. şi după ce l-au mobilizat au sustras bani şi obiecte din casetele de valoare situate în spaţiul din incinta hotelului.
Potrivit actelor comunicate de autorităţile judiciare spaniole, condamnatul M.I. a început executarea pedepsei la 7 mai 2007 aceasta urmând să fie considerată executată la 4 mai 2012.
3. Prin declaraţia pe care a dat-o la 14 martie 2008 în Penitenciarul S. persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul la transferarea pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autorităţile judiciare spaniole şi-au dat acordul la transfer, sesizând Ministerul român al Justiţiei pentru declanşarea procedurii de transferare a persoanei condamnate, toate acestea fiind urmate de investirea instanţei competente.
4. Rezultă din dosarul instanţei de fond că în vederea soluţionării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, persoana condamnată a fost citată la Penitenciarul S. fără ca dovada de comunicare a actului să fie returnată instanţei.
Aşa fiind, au fost încălcate dispoziţiile legale evocate referitoare la obligativitatea citării persoanei condamnate.
5. Pe de altă parte se constată că soluţia de restituire a sesizării către procuror nu are fundament juridic în dispoziţiile Legii nr. 302/2004, acest act normativ, impunând judecarea cererii de transfer de urgenţă şi cu precădere.
În ipoteza în care instanţa ar fi considerat necesare informaţii suplimentare de la autoritatea judiciară străină ori înscrisuri ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art. 134 din acelaşi act normativ, nimic nu o împiedică să le solicite autorităţilor competente.
6. Faţă de considerentele ce preced constatând întemeiate criticile formulate Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa încheierea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
7. În vederea soluţionării cauzei instanţa de fond urmează a proceda la citarea legală a persoanei condamnate M.I. aflată conform actelor depuse în recurs la Penitenciarul din H., Spania şi de a aprecia asupra necesităţii unor înscrisuri ajutătoare.
8. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 305/ F din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie privind pe persoana transferabilă M.I.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu persoanei transferabile, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 6 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1302/2009. Penal → |
|---|
