ICCJ. Decizia nr. 1302/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1302/2009
Dosar nr. 2646/102/2008
Şedinţa publică din 08 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 315 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Mureş a fost condamnat inculpatul G.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost dispusă cumularea pedepsei menţionate anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 969 de zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduş, conform art. 269 alin. (3) C. pen., art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă fiind de 2 ani şi 969 de zile închisoare.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută la art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.P.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost dispusă cumularea pedepse menţionate anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 598 de zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 313/2006 a Judecătoriei Luduş, conform art. 269 alin. (3) C. pen., art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă fiind de 2 ani şi 598 de zile închisoare.
A fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.
A fost dispusă anularea mandatelor anterioare emise inculpaţilor în urma sentinţelor penale indicate şi a fost dispusă emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor acestora, conform prezentei sentinţei.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 06 iunie 2007, inculpaţii G.A. şi C.P.C. se aflau la punctul de lucru G. din Sâncraiu de Mureş împreună cu alţi deţinuţi din cadrul Penitenciarului Tg. Mureş.
În jurul orei la care se lua masa de prânz, respectiv ora 13,00, profitând de neatenţia supraveghetorilor şi după o înţelegere prealabilă, cei doi au fugit de sub escortă la domiciliile lor pentru a-şi vizita familia.
La numărătoarea efectuată de martorul F.D. s-a constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată conducerea Penitenciarului Tg. Mureş care a luat măsuri organizând mai multe echipe operative printre care şi pe cea condusă de martorul l.A. Acesta din urmă i-a depistat pe inculpaţi în zona localităţii Grebenişul de Câmpie, undeva pe un câmp în apropierea unor grajduri ale fostului C.A.P.
La momentul evadării inculpatul G.A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 346 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduş, având un rest neexecutat de 969 de zile.
Inculpatul C.C. se afla în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 313/2002 a Judecătoriei Luduş, având un rest de pedeapsă neexecutat de 598 de zile.
În drept, faptele inculpaţilor au fost încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevăzută art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la faptele inculpaţilor, care sunt de o gravitate deosebită. Datorită atitudinii de regret a inculpaţilor s-a apreciat că minimul special al pedepsei, pentru fapta de evadare, este suficient pentru reeducarea inculpaţilor.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat în termen legal apel inculpaţii care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 378 C. proc. pen., s-au reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 364 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduş iar inculpatul C.P.C. se afla în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prins sentinţa penală nr. 313/2002 a Judecătoriei Luduş.
Ambii inculpaţi îşi executau pedeapsa în Penitenciarul Tg. Mureş. Inculpaţii beneficiau de un sistem semideschis, sens în care erau scoşi la muncă.
Astfel, la data de 06 iunie 2007, cei doi inculpaţi se aflau la punctul de lucru G. din Sâncraiu de Mureş, împreună cu alţi deţinuţi din cadrul Penitenciarului Tg. Mureş.
Cei doi s-au înţeles ca la masa de prânz, în jurul orelor 13,00, să profite de neatenţia supraveghetorilor şi să fugă de sub escortă la domiciliile lor pentru a-şi vizita familia, ceea ce s-a şi întâmplat.
La numărătoarea efectuată de martorul F.D. s-a constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată conducerea Penitenciarului Tg. Mureş şi s-au luat măsuri organizatorice astfel încât mai multe echipe operative au participat la depistarea şi prinderea inculpaţilor.
Cei doi au fost prinşi în zona localităţii Grebenişu de Câmpie undeva pe un câmp, în apropierea unor grajduri ale fostei C.A.P.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor s-a apreciat că există probe, care s-au coroborat inclusiv cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, care au atestat că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost cercetaţi.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpaţi s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că ei se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 269 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., evadare.
La individualizarea pedepselor aplicate s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare prevăzută a art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată pentru fapta comisă de către fiecare inculpat fiind orientată la minimul special. O reducere mai substanţială a pedepsei, pentru fiecare inculpat, prin aplicarea de circumstanţe atenuante nu se impune a se realiza în cauză, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta. Atitudinea sinceră a inculpaţilor şi regretul pentru comiterea faptei au fost reţinute de către instanţa de fond atunci când pedeapsa aplicată a fost orientată la minimum special prevăzut de lege.
În raport de cele de mai sus, apelurile promovate au fost respinse ca nefondate. Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul G.A.
La termenul de astăzi 08 aprilie 2009, inculpatul G.A. a fost prezent şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului cu consecinţa reducerii pedepsei, învederând instanţei că inculpatul a săvârşit fapta pentru a fi alături de concubina sa ce urma să nască, că acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
A învederat faptul că inculpatul a regretat şi recunoscut fapta comisă.
Fată de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi redozarea pedepsei.
Înalta Curte, analizând recursul din prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, constată următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatului acestora.
Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G.A., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptei săvârşite de inculpatul G.A., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critică formulată de inculpatul G.A., privind greşita individualizare a pedepsei nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul pedepsei privative de libertate dispusă faţă de inculpatul G.A. asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2009. Penal. încăierarea (art. 322... → |
|---|
