ICCJ. Decizia nr. 1288/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1288/200.
Dosar nr. 3520/2/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin rezoluţia nr. 534/P/2007, din data de 17 aprilie2008, a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de L.V. şi H.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, P.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut, în sinteză, următoarele:
Numitul B.D., în calitate de reprezentant al SC C.E. SRL, a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor menţionaţi, fiind nemulţumit de modul în care au fost instrumentate mai multe dosare penale.
În urma efectuării actelor premergătoare a rezultat următorul context al formulării plângerii penale:
În dosarul nr. 161/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, numitul B.D. a formulat plângere împotriva magistraţilor Z.I., judecător la Judecătoria Petroşani, I.D. şi S.N. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, pentru declanşarea pretins abuzivă şi adoptarea unor soluţii nelegale în cauze penale instrumentate la nivelul unităţii lor.
Prin rezoluţia nr. 161/P/2005 din 30 septembrie 2005 (procuror H.C.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii menţionaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) S-a motivat că într-unui din dosarele care îl vizau pe B.D. procurorul nu a adoptat soluţie, dispunând declinarea competenţei de soluţionare al acestuia, iar în celălalt dosar, finalizat cu netrimiterea în judecată, nu s-au constatat încălcări ale legii care să atingă sfera ilicitului penal.
Plângerea formulată de SC C.E. SRL împotriva soluţiei, a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1271/11/2/2005 din 3 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror L.V.) şi de către Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa penală nr. 56 din 9 mai 2006, rămasă definitivă prin Decizia nr. 6169 din 24 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 60/P/2005 din data de 16 martie 2005 a Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba (procuror P.M., care îşi desfăşoară activitatea în prezent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Z.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen. reţinându-se că faptele nu există. Dosarul s-a format ca urmare a unor plângeri formulate de numitul B.D.
Urmare unui alt memoriu formulat de acelaşi petent s-a constituit lucrarea nr. 191/VIII/1/2005 a Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Alba, iar prin referatul din 8 iunie 2005 (procuror P.M.) s-a dispus respingerea plângerii întrucât aspectele sesizate nu au evidenţiat existenţa unor fapte concrete de corupţie.
Prin rezoluţia nr. 74/P/2006 din 20 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror P.N., care îşi desfăşoară în prezent activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lucrătorii de poliţie N.F. şi S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Dosarul s-a format ca urmare a sesizării prin care numitul B.D. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de cei doi poliţişti, invocând faptul că în mod tendenţios şi abuziv nu au administrat probe necesare justei soluţionări a unei cauze penale şi că nu au depus la dosar actele care i-ar fi învinovăţit de săvârşirea unor infracţiuni pe numiţii C.V. şi T.G.
La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere că actele pretins sustrase se aflau la D.G.F.P Hunedoara, în vederea efectuării de verificări, iar pentru unele din faptele sesizate se întocmiseră anterior referate cu propunere de trimitere în judecată.
Plângerea formulată împotriva soluţiei a fost respinsă prin rezoluţia nr. 737/II/2/2006 din 15 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi (procuror L.V.) şi de către Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa penală nr. 3 din 9 ianuarie 2007, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1203 din 5 aprilie2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei 4 procurori a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul şef Secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (rezoluţie nr. 5077/3173/II/2/2008 din 26 mai 2008).
Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a apreciat că în sarcina magistraţilor menţionaţi nu se poate reţine săvârşirea unei fapte de natură penală, împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţii nu poate conduce la concluzia că procurorii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau au favorizat persoanele reclamate de acesta.
De asemenea, s-a menţionat că în situaţia când persoana vătămată este nemulţumită de soluţia dată aceasta poate formula plângere (conform dispoziţiilor art. 278 – 2781 C. proc. pen.), însă nemulţumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a celor care au dispus-o.
S-a argumentat şi prin aceea că, în legislaţia noastră, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de magistraţi se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, temeiul art. 278/ 1 C. proc. pen., a fost formulată prezenta plângere la instanţă (fil. 1-3, dosar nr. 3520/1/2008 al Curţii de Apel Bucureşti). În plângere, care conţine afirmaţii generale privind magistratura din România, se susţine, în sinteză, că: procurorii nu au audiat reclamantul, martorii, făptuitorii; nu s-au făcut acte de cercetare, nu au fost verificate probele de la dosar; nu s-au făcut confruntări; a fost lipsă de „voinţă politică" a procurorilor de a combate corupţia din magistratură.
Plângerea va fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 2014 din 12 noiembrie 2008 (dosar nr. 5155/1/2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de aceeaşi petiţionară, prin acelaşi reprezentant, împotriva rezoluţiilor menţionate.
În aceste condiţii, chiar dacă se invocă alte motive, dreptul de a exercita această cale de control judecătoresc asupra rezoluţiilor procurorului s-a stins, nefiind posibilă o nouă examinare a legalităţii şi temeiniciei soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv, soluţiei de respingere a plângerii adresată procurorului ierarhic superior.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi deciziei nr. 82 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petiţionara va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara S.C. C.E. SRL prin mandatar Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva rezoluţiei din 17 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică dispusă în dosarul nr. 534/P/2007.
Obligă petiţionara la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3641/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1290/2009. Penal → |
|---|
