ICCJ. Decizia nr. 1299/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1299/2009
Dosar nr.4821/103/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 135/ P din 20 august 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul 4821/103/2007, s-a dispus condamnarea inculpatului G.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA Pecineaga, Constanţa.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P. SRL.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.T.C. SRL Roman, să plătească părţii civile SC C. SA suma de 3.064.496,07 lei, actualizată la data executării şi părţii civile SC M.P. SRL suma de 50054,96 lei.
S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 141/ P din 24 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi procesul-verbal încheiat la 31 august 2007 de I.P.J. Neamţ, asupra bunurilor aparţinând inculpatului, respectiv:
- apartament situat în mun. Roman, str. Smirodava, jud. Neamţ;
- apartament situat în mun. Roman, str. Panaite Donici, jud. Neamţ;
- autoturism O.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 iunie 2001, inculpatul G.I.F. şi vărul său, G.T., au înfiinţat SC F.T.C. SRL, cu sediul în municipiul Roman, judeţul Neamţ, având ca obiect principal de activitate producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii.
La data de 15 februarie 2006, în societatea comercială menţionată mai sus a intrat D.P., acesta împutemicindu-l pe inculpat să îl reprezinte, cu puteri depline, în faţa oricăror persoane şi în orice problemă, pentru desfăşurarea activităţii comerciale.
La data de 07 iulie 2006 şi, respectiv, la 28 august 2006, s-au retras din societate G.T. şi D.P., aceştia cesionând inculpatului părţile lor sociale.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1087 din 04 ianuarie 2006, partea civilă SC C. SA Pecineaga s-a obligat să livreze către SC F.T.C. SRL, porci vii, cu posibilitatea negocierii preţului, iar cumpărătorul se obligă să achite contravaloarea porcinelor cu numerar sau instrument de plată, în cel mult 30 de zile de la data livrării şi recepţionării în viu a porcinelor.
În perioada 22.01 - 13 iulie 2006, partea civilă SC C. SA Pecineaga a livrat, pe bază de facturi fiscale, porcine în viu, către SC F.T.C. SRL.
Până la data de 15 mai 2006, filele C.E.C. emise sau girate de către societatea administrată de inculpat au fost decontate de către bănci.
La data respectivă, beneficiarul înregistra un sold debitor, în contul porcinelor preluate, de 2.289.646,48 lei.
Partea civilă SC C. SA a furnizat, în continuare, conform contractului şi în baza a 23 facturi fiscale, un nr. de 4087 capete porcine, în cantitate de 47.5712 kg.
Pentru decontarea mărfii, inculpatul a emis un nr. de 28 file C.E.C., în perioada iunie - septembrie 2006, în valoare totală de 2.182.229,53 lei.
La data de 13 iulie 2006, partea civilă a sistat livrarea de porcine către inculpat, constatând că acesta nu achită contravaloarea mărfii livrate.
În ziua de 26 iulie 2006 s-a încheiat, între SC C. SA şi SC F.T.C. SRL, o notă de conciliere, urmând ca furnizorul să-şi recupereze creanţa de 2.289.646,48 lei în perioada 30.06 - 30 septembrie 2006, lucru care nu s-a întâmplat, din lipsă de mijloace financiare ale debitoarei.
În perioada 25 mai - 04 iulie 2006, SC F.T.C. SRL s-a aprovizionat cu 88 capete porcine în viu, de la partea civilă SC M.P. SRL Piatra Neamţ.
Pentru plata contravalorii porcilor, inculpatul G.I.F. a emis, la data de 15 iulie 2006, o filă C.E.C., seria BA 313 0 2036033, pentru suma de 11.033,68 lei şi un bilet la ordin, scadent la 05 august 2006, pentru suma de 36.518,72 lei.
Cele două instrumente bancare au fost refuzate la plată de către B.T., Filiala municipiului Roman, motivat de faptul că emitentul este în interdicţie bancară şi nu are disponibil în cont.
În total, inculpatul G.I.F. a emis 29 file C.E.C., dintre care: o filă C.E.C. în luna iunie 2006, 7 file C.E.C. şi un bilet la ordin în luna iulie 2006, 12 file C.E.C. în luna august 2006, 9 file C.E.C. în luna septembrie 2006, deşi cunoştea că nu are disponibil în cont.
Pe numele SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicţia bancară de a emite cecuri, în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007 (astfel cum rezultă din adresa nr. XI11/1/9571/2006, emisă de B.N.R.).
La sfârşitul colaborării dintre cele trei societăţi comerciale, societatea debitoare SC F.T.C. SRL dispunea de resurse financiare în sumă de 3092 lei.
În perioada ianuarie - iulie 2006, în baza unor dispoziţii de plată, s-au ridicat din casieria SC F.T.C. SRL avansuri pentru achiziţii materii prime şi materiale animale, de către administratorii G.I.F. şi G.T. O parte din sumele neutilizate la achiziţii de animale şi materiale au fost restituite pe baza dispoziţiilor de încasare. Niciuna dintre aceste dispoziţii nu e semnată, la rubrica „control preventiv", de către contabilul societăţii.
Astfel, inculpatul a ridicat avansuri pentru achiziţii de animale, în sumă de 1.612.669 lei, a restituit suma de 802.500 lei, rămânând de achitat suma de 810.169 lei, iar făptuitorul G.T. a ridicat avansuri pentru achiziţii de animale în sumă de 424.620,30 lei, a restituit suma de 91.000 lei, având de restituit încă 151.620,30 lei.
În perioada ianuarie - aprilie 2006, cei trei administratori ai SC F.T.C. SRL au împrumutat societatea cu sume de bani, după care au retras diferite sume din împrumutul acordat.
Inculpatul G.I.F. a împrumutat societatea cu 492.010 lei, i s-a restituit suma de 933.187 lei, în plus fiind suma de 441.177 iei.
Sumele au fost ridicate din societate pe bază de dispoziţii de plată, respectiv de încasare, completate şi înregistrate, dar nu au fost semnate de către cei trei administratori.
Toate sumele în numerar, ridicate de la bănci, au fost confirmate sub semnătură de către inculpat.
SC C. SA Pecineaga, cu sediul în comuna Pecineaga, judeţul Constanţa, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.064.496,43 lei, actualizată la data executării, din care suma de 2.289.646,84 lei, cu titlu de preţ şi suma de 774.849,59 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate până la 01 octombrie 2007.
SC M.P. SRL, cu sediul în comuna Dumbrava-Roşie, judeţul Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 47.552,40 lei cu titlu de preţ, suma de 17.518,36 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 2.502,56 lei reprezentând dobândă.
Audiat în cursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul G.I.F. a recunoscut faptul că a emis un nr. de 29 file C.E.C. şi un bilet la ordin, care nu au putut fi valorificate de către părţile civile, menţionând că societatea administrată de el a înregistrat pierderi, rezultate din cantitatea prea mare de porcine achiziţionate şi preţul prea mic de vânzare a cărnii prelucrate. A mai arătat inculpatul că a făcut credite la bancă pentru a redresa firma, că a împrumutat sume de bani de la asociatul său, D.P., pe care Ie-a restituit, achitând o dobândă mare şi că este de acord să plătească despăgubirile civile solicitate de părţile civile, însă fără majorările calculate de către acestea.
Inculpatul a mai recunoscut faptul că, în mai multe rânduri, a ridicat bani din casieria firmei sale, motivând că îi folosea pentru a achita filele C.E.C. emise sau împrumuturile luate de la D.P. şi că banii pe care îi ridica, în acelaşi mod, G.T., îi erau predaţi tot inculpatului, în acelaşi scop.
Prin apărător, inculpatul a solicitat achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., litigiul dintre părţi fiind de natură comercială, sau în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenţia de a înşela părţile civile.
S-a apreciat că susţinerile inculpatului, referitoare la natura litigiului şi la lipsa intenţiei sale sunt nefondate, întrucât potrivit art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituţii de credit, ştiind că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune.
Pentru existenta acestei variante a infracţiunii, este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerinţelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934, de către o persoană care nu dispune, în momentul emiterii acestui instrument de plată, de fonduri proprii disponibile, care să facă posibilă trasului efectuarea plăţii.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul, în momentul emiterii filelor C.E.C. şi a biletului la ordin, către cele două părţi civile, cunoştea că nu are disponibil în cont, intenţia fiind de a achiziţiona marfa contractată şi de a obţine un folos imediat.
Din adresa cu nr. XIII/1/9571/2006 emisă de B.N.R. rezultă că pe numele SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicţia bancară de a emite cecuri în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007; cu toate acestea, inculpatul a emis file C.E.C. şi după data la care a început interdicţia.
Din raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză reiese că, la data de 31 iulie 2007, SC F.T.C. SRL dispunea de resurse financiare în sumă de 3092 lei, iar creditele la bănci totalizau suma de 1.221.705 lei.
Inculpatul cunoştea situaţia financiară a societăţii pe care o administra, a făcut numeroase credite la bănci şi împrumuturi de la persoane fizice, pentru a se redresa, iar în momentul în care a emis instrumentele de plată către părţile civile, avea cunoştinţă de lipsa resurselor sale financiare.
În acest sens sunt şi declaraţiile martorilor:
- D.P., care a relatat că i-a împrumutat inculpatului diverse sume de bani, întrucât firma intrase în declin financiar şi că inculpatul a „condus abuziv societatea", însuşindu-şi produse şi sume de bani în scop personal, fără a le evidenţia în contabilitate,
- C.M., care a lucrat, în calitate de contabil, la SC F.T.C. SRL şi a arătat că, din luna februarie 2006 au apărut dificultăţi financiare, inculpatul ridicând diverse sume de bani din casierie, fără a le evidenţia în contabilitate. A mai arătat martora că inculpatul a achiziţionat o cantitate prea mare de marfă, pe care a fost nevoit să o vândă la un preţ mic;
- G.T., care a declarat că, în repetate rânduri, a ridicat bani de la casieria societăţii administrată de inculpat şi, după ce contracta marfă, restul de bani îl preda inculpatului, că atât el, cât şi inculpatul au făcut împrumuturi la bancă, banii fiind introduşi în societate.
Reprezentantul legal al părţii civile SC C. SA, P.D., a arătat că ultima livrare de marfă către SC F.T.C. SRL a fost la 13 iulie 2006, întrucât în ziua următoare prima filă C.E.C. emisă de inculpat a fost refuzată la plată; că a încheiat, ulterior, cu inculpatul două concilieri, urmând ca acesta să acopere debitul, însă inculpatul nu şi-a respectat promisiunea şi nu a achitat nimic din suma datorată.
Totodată, motivele invocate de inculpat în sprijinul susţinerii că a fost în imposibilitate obiectivă de a-şi onora plăţile, confirmate de martorii A.D., A.C. şi A.L., au fost apreciate ca neîntemeiate.
Partea civilă SC C. SA a livrat, la termenele stipulate în contractul nr. 1087/2006, încheiat cu SC F.T.C. SRL, marfa stabilită, fără ca inculpatul să facă vreo obiecţie cu privire la cantitatea şi calitatea acesteia.
Inculpatul a contractat, de bună voie, atât creditele la bănci, cât şi împrumuturile de la D.P., achiesând la dobânda fixată prin înscrisurile semnate de ambele părţi.
În cauză nu este vorba numai de un litigiu civil (pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială, se află, în curs de judecare, dosarul nr. 1150/103/2006, părţile civile fiind înregistrate în tabelul creanţelor împotriva averii debitorului SC F.T.C. SRL), ci şi de o faptă de natură penală întrucât inculpatul nu numai că nu şi-a respectat clauzele contractuale, dar a acţionat cu intenţia de a obţine un folos material injust, inducând în eroare părţile civile asupra situaţiei sale financiare.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul biletului la ordin, emis la 04 iulie 2006 şi scadent la 05 august 2006, inculpatul inducându-l în eroare pe M.Ş., administratorul părţii civile SC M.P. SRL, cu privire la posibilităţile sale de plată.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reţinut că inculpatul, în mod repetat, împrumuta societatea sa cu diferite sume de bani, pe care le ridica ulterior şi, de asemenea, aviza împrumuturile şi extragerile de bani efectuate, în acelaşi mod, de către G.T. şi D.P.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă rezultă că inculpatul a împrumutat societatea cu 492.010 lei şi i s-a restituit în contul acestor împrumuturi suma de 933.187 lei, mai mult cu 441.177 lei. G.T. a împrumutat societatea cu 67.200 lei şi i s-a restituit suma de 55.900 lei, având de încasat 11.300 lei. D.P. a împrumutat societatea cu 83.200 lei şi i s-au restituit 20.205 lei, având de primit suma de 62.995 lei.
De asemenea, inculpatul a ridicat, cu titlu de „avansuri achiziţii animale", suma de 1.612.669 lei, a restituit 802.500 lei, având de achitat, în contul societăţii sale, suma de 810.169 lei. G.T. a ridicat, cu titlu de „avansuri achiziţii animale", suma de 242.620 lei şi a restituit suma de 91.000 lei, având de achitat 151.620,3 lei. însă, aşa cum a declarat martorul G.T. şi cum a recunoscut inculpatul, diferenţa de bani rămasă neachitată a fost însuşită de acesta din urmă. Toate sumele de bani ridicate erau confirmate sub semnătură de către inculpat.
De menţionat că inculpatul a recunoscut faptul că filele C.E.C. au fost completate şi ştampilate de către el, precum şi împrejurarea că a retras diferite sume de bani din contul societăţii, pe care i-a utilizat pentru plata unor datorii.
În drept, fapta inculpatului G.I.F. care, în calitate de administrator al SC F.T.C. SRL Roman, în perioada iunie-septembrie 2006, a emis un nr. de 29 file C.E.C. şi un bilet la ordin, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, inducând în eroare părţile civile cu privire la posibilităţile sale de plată şi producându-le un prejudiciu cu o valoare mai mare de 200.000 lei, constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada ianuarie - iulie 2006, a folosit, cu rea-credinţă, creditul de care dispunea SC F.T.C. SRL, într-un scop contrar intereselor acesteia şi, totodată, pentru folosul propriu, constituie infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, în special al infracţiunii de înşelăciune, natura relaţiilor sociale încălcate, de natură patrimonială, privitoare la avutul privat, precum şi a relaţiilor sociale care au nevoie, pentru a exista, de respectarea încrederii cu care oamenii operează anumite raporturi dintre ei, cu privire la bunuri şi bani. Totodată, s-a avut în vedere şi valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţilor civile, de natură să producă urmări negative în funcţionarea normală a activităţilor lor, precum şi faptul că inculpatul nu a acoperit paguba produsă. De asemenea, instanţa a ţinut cont şi de persoana inculpatului care are vârsta de 39 de ani, este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, nu are antecedente penale, a adoptat o poziţie procesuală sinceră, a achiesat, parţial, la pretenţiile civile formulate în cauză şi s-a prezentat la termenele de judecată acordate.
Din referatul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Neamţ, a rezultat că, în prezent, inculpatul locuieşte într-un apartament închinat, că are venituri mici, că regretă faptele comise şi că a conştientizat gravitatea acestora.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicat pedepse orientate sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatorii, în limitele permise de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi, respectiv de art. 76 lit. d) C. pen., respectiv 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de legea specială. Conform art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, chiar dacă a reţinut circumstanţe atenuante şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an, apreciind că, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, consecinţele produse, valoarea ridicată a prejudiciului creat părţilor civile, inculpatul este nedemn de a exercita, şi după executarea pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
De asemenea, inculpatul a săvârşit faptele de faţă în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, aducând prejudiciu altor societăţi comerciale, astfel că i-a interzis şi dreptul, timp de un an, de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
Aceleaşi drepturi i-au fost interzise inculpatului, conform art. 71 C. pen. şi pe durata executării pedepsei principale, pentru aceleaşi motive arătate mai sus.
În ceea ce priveşte acţiunile civile promovate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul G.I.F. a emis, în favoarea părţii civile SC C. SA Pecineaga, un nr. de 28 file C.E.C., care au fost refuzate la plată, în valoare totală de 2.289.646,48 lei, aspect ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a achiesat la plata acestei sume.
Partea civilă a solicitat, în plus, suma de 774.849,59 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate până la data de 01 octombrie 2007, în valoare de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Instanţa a apreciat că această sumă i se cuvine părţii civile, întrucât stabilirea întinderii daunelor interese se poate realiza şi prin acordul părţilor, consemnat prin înscrisul încheiat anterior executării obligaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 1082 – art. 1088 C. civ.
Astfel, între partea civilă şi inculpat s-a încheiat, la 04 ianuarie 2006 contractul de vânzare-cumpărare nr. 1087, în care s-a stipulat că, pentru întârzierea în achitarea contravalorii produselor, cumpărătorul va plăti penalităţi de 0,1 % din diferenţa neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Totodată, la data de 26 iulie 2006, cu ocazia concilierii dintre părţi, inculpatul şi-a asumat, în scris, obligaţia de a plăti penalităţi de 0,1 %, conform calculului efectuat de partea civilă, pentru achitarea cu întârziere a sumelor eşalonate de comun acord.
În cauză, răspunderea angajată de inculpat are caracter contractual, decurgând din obligaţia sa de a plăti penalităţi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, iar soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal se realizează potrivit legii civile.
Instanţa a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC C. SA, cu menţiunea că, din eroare aceasta a consemnat, în cererea de constituire ca parte civilă, suma de 2.289.646,84 lei în loc de 2.289.646,48 lei, cât este în realitate paguba şi a dispus actualizarea, la data executării, a despăgubirii civile, astfel cum s-a solicitat.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P. SRL, instanţa a reţinut că aceasta a solicitat, în mod nelegal, obligarea inculpatului şi la penalităţi de întârziere şi la plata dobânzii legale aferente sumei datorate cu titlu de prejudiciu.
Între părţi nu a existat un contract care să stipuleze plata unor eventuale penalităţi de întârziere şi valoarea acestora, astfel că nu se poate acorda suma de 17.518,36 lei solicitată cu acest titlu.
Inculpatul a achiesat la plata prejudiciului în valoare de 47.552,40 lei, reprezentând contravaloarea sumelor înscrise în fila C.E.C. şi biletului la ordin, refuzate la plată.
Instanţa a apreciat însă că părţii civile i se cuvine plata dobânzii legale la suma menţionată mai sus, conform dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 356/2002, pentru aprobarea OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Astfel, conform art. 2 din actul normativ amintit, în cazul în care obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Prin urmare, partea civilă are dreptul la acoperirea în totalitate a pagubei suferite, inclusiv faptul că a fost lipsită, o perioadă de 2 ani, de beneficiul sumei datorate de inculpat.
Instanţa, calculând dobânda legală, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 356/2002, la sumele datorate de inculpat, a concluzionat că aceasta este în valoare de 1.435,36 lei, la suma înscrisă în fila C.E.C. şi de 4.495,88 lei, la suma înscrisă în biletul la ordin, astfel că dobânda legală este mult mai mare decât dobânda calculată şi solicitată de partea civilă, care este în sumă de 2.502,56 lei.
Prin urmare, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de SC M.P. SRL, respectiv numai sumele înscrise în fila C.E.C. şi biletul la ordin refuzate la plată şi pentru dobânda calculată la aceste sume, până la 31 ianuarie 2008.
Inculpatul a comis infracţiunea de înşelăciune în calitate de administrator al SC .F.T.C. SRL, astfel că inculpatul a fost obligat, la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În cursul urmăririi penale, în baza ordonanţei nr. 141/ P din 24 august 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, a fost aplicat sechestru asigurător asupra mai multor bunuri aparţinând inculpatului, conform procesului-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Neamţ, la data de 31 august 2007.
Astfel, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra unui autoturism O., asupra unui imobil situat în municipiul Roman, str. Smirodava, conform încheierii nr. 14039/2007 a O.C.P.I. Neamţ şi asupra unui apartament situat în municipiul Roman, str. Panaite Donici, conform încheierii nr. 14040/2007 emise de acelaşi oficiu.
Conform dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a indisponibilizării bunurilor aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, până la concurenţa sumei de 3.114.551,03 lei.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.F., acesta criticând, în principal, hotărârea supusă examinării sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăţia faţă de faptele pentru care a fost condamnat. Inculpatul a apreciat că prima instanţă a evaluat greşit probele administrate în cursul procesului penal, reţinând o situaţie de fapt neconformă adevărului judiciar care a condus la adoptarea unei soluţii greşite de condamnare.
În concret, inculpatul a invocat lipsa unui element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina sa, respectiv latura subiectivă, susţinând că nu a avut intenţia inducerii în eroare a părţile vătămate prin acţiuni de emitere de instrumente de plată ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară. Apelantul inculpat a mai precizat că una din părţile vătămate cunoştea că, la momentul încheierii tranzacţiilor, societatea a cărei administrator este acesta trecea prin dificultăţi financiare care au cauzat lipsa lichidităţilor în contul bancar.
În atare situaţie, considerând că faptele sale au caracterul unui litigiu comercial şi nu constituie încălcări ale legii penale, apelantul inculpat a solicitat achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) sau 10 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, inculpatul G.I.F. a negat şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, susţinând că banii ridicaţi de la SC F.T.C. SRL Roman au fost folosiţi pentru achitarea unor datorii ale societăţii şi nu însuşiţi în interes propriu. Faţă de aceste precizări, apelantul - inculpat a solicitat achitarea şi pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, apelantul inculpat, având în vedere circumstanţele în care s-a săvârşit fapta, precum şi datele care caracterizează persoana sa, a solicitat a se da o eficientă mai mare circumstanţelor atenuate reţinute, cu consecinţa stabilirii unor pedepse mai reduse şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Prin Decizia penală nr. 151 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând motivele de apel.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod corect că circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, nu are antecedente penale, a achiesat, parţial, la pretenţiile civile formulate în cauză şi s-a prezentat la termenele de judecată acordate, au fost deja avute în vedere de instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 74 alin. (2) C. pen., stabilind pedepse într-un cuantum orientat cu mult sub minimul special prevăzut de lege. Solicitarea inculpatului de a se reduce şi mai mult cuantumul pedepselor şi, pe cale de consecinţă, a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, este nejustificată întrucât deja instanţa de fond a dat dovadă de clemenţă, reducând cu mult sub minimul special cuantumul pedepselor, deşi era exista un concurs între circumstanţele atenuante şi starea de agravare, forma continuată a infracţiunii. Pe de altă parte, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, de 4 ani închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.l.F. împotriva deciziei penale nr. 151 din 02 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1816/2009. Penal → |
|---|
