ICCJ. Decizia nr. 1297/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1297/2009
Dosar nr. 8955/30/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 775 /P din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş, inculpatul S.G.(fiul lui V. şi D., născut la 23 ianuarie 1951, domiciliat în com. Obreja, sat Iazu, jud. Caraş Severin) şi în Timişoara, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea acestei pedepse sub supraveghere, iar în baza art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 şi art. 865 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestării preventive a acestui inculpat, începând cu data de 10 octombrie 2003 – 24 mai 2004.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile SNP P. SA.
S-a menţinut ridicarea măsurii asiguratorii asupra autoturismului marca D. cu nr. de înmatriculare X şi a autoturismului autoutilitară furgon marca F.D., 14-TD- cu nr. de înmatriculare X, aparţinând inculpatului S.G., măsură dispusă de Tribunalul Timiş, prin încheierea de şedinţă din data de 14 decembrie 2005, precum şi a interdicţiei de înstrăinare a acestor autovehicule pentru inculpatul S., până la finalizarea procesului penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada mai – octombrie 2003, inculpaţii S.G. şi M.I.(şi acesta din urmă condamnat în prezenta cauză), folosind o instalaţie improvizată, au sustras produse petroliere din conducta Schelei de foraj Şandra.
La data de 9 octombrie 2003, organele de poliţie l-au oprit în trafic de inculpatul S.G., care conducea o autocisternă conţinând produse petroliere.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare, proces – verbal de reconstituire, proces – verbal de ridicare de probe, proces – verbal de aplicare a sechestrului, planşe fotografice, raport de constatare tehnico – ştiinţifică, raport de expertiză, facturi fiscale, înscrisuri ridicate de la inculpaţii M.I. şi S.G., adresa nr. X din 26 noiembrie 2003 emisă de L., declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul S.G. şi partea civilă SNP P. SA Bucureşti.
Inculpatul a susţinut că, în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, iar partea civilă că prejudiciul său este de 57820 litri de produs petrolier, iar nu 10289 litri, cât s-a recuperat de la inculpat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 148/A din 30 octombrie 2008, a respins, ca nefondate ambele apeluri.
Prin recursul declarat, partea civilă P. SA a criticat Decizia penală pentru nelegalitate şi netemeinice, fără a arăta motivele de casare.
Recursul părţii civile este tardiv declarat şi urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea civilă a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare, copia hotărârii atacate fiindu-i comunicată la data de 7 noiembrie 2008 ( fila 107 dos. apel).
Recursul a fost declarat la data de 24 decembrie 2008 (fila 9 dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Întrucât, termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicare pentru partea care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi la pronunţare, potrivit disp. art. 3853 rap. la art. 363 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, recursul părţii civile se situează în afara acestui termen, fiind declarat cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la termenul de declarare.
Prin recursul său, inculpatul S.G. a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Recurentul inculpat a susţinut că instanţele au comis o gravă eroare de fapt, întrucât, în cauză nu există obiectul material al infracţiunii, produsul petrolier găsit în autocisterna sa având o provenienţă licită pe care a dovedit-o cu acte.
Nu s-a dovedit că inculpatul a sustras produsul petrolier, recoltarea probelor s-a făcut incorect, iar prezumţia de nevinovăţie a fost încălcată.
Temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Inculpatul S.G. are calitatea de administrator al SC T. SRL cu obiect de activitate privind, printre altele, comerţul de combustibili solizi, lichizi, gazoşi şi derivatele lor; cu toate acestea, aprovizionarea cu combustibil a punctelor sale de lucru din judeţele Caraş – Severin şi Timiş, nu se mai făcuse cu doi ani înaintea datei de 9 octombrie 2003.
La momentul depistării sale de către organele de poliţie, s-a constatat că inculpatul nu poate prezenta documente justificative pentru toată cantitatea de combustibil TH manipulantă.
Coinculpatul M.I. a dezvăluit provenienţa combustibilului ca fiind sustras din conductele petroliere aparţinând Schelei de petrol Timişoara şi a arătat, în declaraţiile date, modul de operare.
Inculpatul M.I. a condus organele de poliţie în teren, indicând zonele în care, împreună cu inculpatul S.G., străpunseseră conductele petroliere, sustrăgând combustibil.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în localitatea Bulgăruş, unde inculpatul S.G. avea deschis un punct de lucru, au fost ridicate dispozitive şi piese identice celor folosite la confecţionarea instalaţiilor artizanale folosite la sustragerea combustibilului.
Inculpatul M.I. a predat organelor de poliţie şi caietul în care consemna evidenţa sustragerilor de combustibil, menţiunile făcute în legătură cu cea efectuată la data de 9 septembrie 2003, coroborându-se cu constatările în teren ale organelor de poliţie şi cu declaraţia martorului M.E.M.
Recoltarea probelor de combustibil s-a făcut în mod corespunzător, neafectându-se în vreun mod proprietăţile produsului, iar mostrele ridicate au fost conservate.
Expertizarea lor a dus la concluzia că produsul transportat de inculpatul S.G. provine din conducta colectoare sector 1 Lavrin.
Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului, vinovăţia acestuia şi participaţia sa penală sub forma autoratului la sustragerea produselor petroliere, fiind dovedită.
Instanţele au evaluat în mod corect probele administrate şi au pronunţat soluţia legală şi temeinică de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea comisă.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul inculpatului S.G., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Văzând disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă SC P. SA.
Obligă recurenta parte civilă SC PETROM SA la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1366/2009. Penal → |
|---|
