ICCJ. Decizia nr. 1338/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1338/2009
Dosar nr. 6649/2/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 4258/II-5/2008 din 30 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena, ca urmare a cererii înaintate de autorităţile judiciare din Republica Austria de transferare a condamnatului L.F. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 319/ F din 8 decembrie 2008, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut sentinţa nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 (definitivă şi executorie) a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena.
A dispus transferarea condamnatului L.F. din Republica Austria într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin această sentinţă, în natura şi în limitele stabilite de către instanţa austriacă.
A dedus din această pedeapsă perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 10 august 2007 şi până la zi.
A dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa anterior menţionată, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei. Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a da această soluţie, instanţa a reţinut din actele şi lucrările dosarului, pe baza informaţiilor şi documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea C.E. asupra transferării persoanelor condamnate, adoptate la Strasbourg în anul 1983, că prin sentinţa nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena, a fost condamnat inculpatul L.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt profesional prin efracţie, prevăzută de art. 15, 127, 129 pct. 1 şi art. 130 teza a II-a C. pen. austriac.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 10 august 2007, în jurul orei 16,20, inculpatul, acţionând în complicitate cu cel puţin unul dintre numiţii T.A. şi G.M.V., a spart autoturismul părţii vătămate K.C., parcat pe o stradă din Viena şi a încercat să sustragă din acesta aparatul radio, fără a reuşi însă datorită intervenţiei proprietarului şi a unui agent de poliţie care l-a imobilizat.
În raport cu fapta reţinută în hotărârea definitivă de condamnare, s-a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi de art. 3 pct. 1 lit. e) din C.E. asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, fapta respectivă are corespondent şi în legislaţia penală română, aceasta constituind infracţiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., român şi pedepsită cu închisoare, de la un an şi 6 luni până la 7 ani şi 6 luni.
Din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului de către instanţa austriacă s-a dedus perioada de arest preventiv, începând cu data de 10 august 2007, astfel, că aceasta pedeapsă urmează a expira la termen în data de 10 august 2009, conform datelor comunicate de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria.
În prezent, condamnatul se află încarcerat în Penitenciarul Sonnberg din Republica Austria iar, prin declaraţia din data de 14 ianuarie 2008, acesta şi-a exprimat consimţământul scris la transferarea sa într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă în ţara de origine.
Pentru motivele arătate, s-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea în România a condamnatului L.F., astfel cum sunt prevăzute în art. 129 din Legea nr. 302/2004 şi s-a procedat în consecinţă, fiind dovedit că inculpatul condamnat este resortisant al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Austria, pedeapsa de 2 ani, este definitivă şi executorie, condamnatul mai are de executat din ea, peste 6 luni din durată şi condamnatul şi-a dat consimţământul, pentru transferare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs condamnatul, fără a-l motiva, susţinând, doar, că înţelege să-şi continue executarea pedepsei în Austria.
Condamnatul şi-a susţinut poziţia prin apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea, examinând recursul, în raport cu actele şi probele dosarului, constată că, acesta este nefondat.
Pe lângă considerentele invocate în hotărârea primei instanţe, Curtea constată că, din actele dosarului rezultă şi faptul că inculpatul condamnat a avut în timpul procesului, chiar o poziţie personală, la data de 26 iunie 2008, în faţa a doi reprezentanţi ai Ambasadei României la Viena, ocazie cu care a fost întocmit şi un referat privind starea sa familială şi socială, din care rezultă că părinţii, fratele, sora, concubina şi copilul condamnatului locuiesc în Bucureşti, ceea ce înseamnă că, în România, va putea avea permanent, legături cu familia.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată L.F. împotriva sentinţei penale nr. 319/ F din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată L.F. împotriva sentinţei penale nr. 319/ F din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2009. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 134/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
