ICCJ. Decizia nr. 1332/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1332/2009
Dosar nr. 3097/1/2009
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul penal nr. 7491/101/2008, s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se menţinerea, în continuare, a stării de arest.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 31 martie 2009 de către Curtea de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul M.N. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 25 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în dosarul nr. 7491/101/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului M.N., la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în data de 30 aprilie 2008, în jurul orelor 18,30, în timp ce se afla în apropierea SC T. SRL din comuna Simian, Judeţul Mehedinţi, a aplicat mai multe lovituri, cu pumnul şi picioarele, în zona capului şi a toracelui victimei T.S., în urma cărora aceasta a decedat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul M.N.
La termenul din 31 martie 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a lovit victima în mod repetat, leziunile produse cauzându-i decesul, a săvârşit fapta după puţin timp de la data când s-a dispus liberarea s-a condiţionată, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2009. Penal. Arestare provizorie în... → |
|---|
