ICCJ. Decizia nr. 1327/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1327/2009
Dosar nr. 12775.3/95/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 503 de la 16 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr. 127775.3/95/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat P.D., cu obligarea revizuientului la 60 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, revizuientul condamnat P.D. a solicita revizuirea sentinţei penale nr. 492 de la 27 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj, arătând că, la condamnarea sa nu au fost examinare cu atenţie toate probele, condamnarea bazându-se pe mărturiile mincinoase a două tinere.
Iniţial, prin sentinţa penală nr. 136 de la 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 12775/95/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, iar revizuientul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Prin Decizia penală nr. 71 de la 22 mai 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de revizuient, a desfiinţat sentinţa penală nr. 136/2008 a Tribunalului Gorj şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, apreciind că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., care impun ca persoana inculpată, dedusă judecăţii pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, să fie asistată de apărător în mod obligatoriu, această obligaţie fiind aplicabilă şi la judecarea căilor extraordinare de atac, în speţă, revizuire.
În rejudecare, instanţa de fond a constatat că motivele invocate de petent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., respingând, ca neîntemeiată, cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat apel, în termen, revizuientul P.D., în motivele scrise, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, întrucât judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în lipsa sa şi a avocatului ales, fiind în imposibilitate de a se prezenta, reiterând în esenţă motivele invocate în cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 149 de la 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 12775.3/95/2007, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.D., împotriva sentinţei penale nr. 503 de la 16 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 12775.3/95/2007, fiind obligat apelantul revizuient la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul, ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cum, în speţă, motivul invocat de petent nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale sus-menţionate, în mod just instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul - revizuient.
Aşa fiind, şi pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj este temeinică şi legală, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul P.D., prin apărător, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 21 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, întrucât judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în lipsa sa şi a avocatului său ales, deşi a fost legal citat a fost în imposibilitatea de a se prezenta la data de 16 septembrie 2008, întrucât în timp ce se deplasa cu un autoturism, condus de un prieten, pe Autostrada Soarelui au fost accidentaţi, fiind obligaţi să fie trataţi medical la spital şi să participe la cercetările organelor de poliţie. Din această cauză nici avocatul ales, avocat l.T.L.B. din Baroul Bucureşti nu a putut să fie prezent, întrucât urma să se deplaseze împreună, la Tribunalul Gorj, secţia penală, unde se judeca fondul cauzei, ca urmare a admiterii de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a apelului declarat, în calitate de revizuient împotriva sentinţei penale nr. 136 din 11 martie 2008 a Tribunalului Gorj care a desfiinţat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, Tribunalul Gorj, conform hotărârii penale nr. 71 din 22 mai 2008, menţionând că o anexează.
În motivarea recursului, recurentul revizuient, prin apărător, a arătat că iniţial prin cererea de revizuire din 1 noiembrie 2007 adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicita suspendarea executării sentinţei penale nr. 492 din 28 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, dosar nr. 1312/2006 prin care potrivit art. 257 C. pen., trafic de influenţă, a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, apreciind că această hotărâre este nelegală şi netemeinică, întrucât nu a fost dovedită, nefiind comisă de el, datorită condiţiilor cerute. Revizuientul a mai menţionat că această condamnare a sa s-a bazat pe o reclamaţie improvizată, pe declaraţii şi mărturii mincinoase, create de două tinere dornice de aventură, afirmaţii care nu au fost verificate de poliţie, parchet şi instanţele de judecată: fond, apel şi recurs, afirmaţii care u indus în eroare instanţa de fond şi în continuare celelalte instanţe de judecată, apel şi recurs. Datorită acestui mod uşor de abordare a unei reclamaţii tendenţioase, la adresa sa creată de cele două reclamante în scop de răzbunare, pornind de la faptul că nu a fost de acord să suporte plata taxelor de 2.000.000 lei vechi, pentru vizele turistice şi asigurarea medicală, pe timpul excursiei în Italia, a fost canalizată pe bază de improvizaţie şi minciună, spre înscenarea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen.
S-a mai precizat că referitor la redactarea reclamaţiei depusă la Poliţia Municipiului Gorj are rezerve la redactarea şi conţinutul ei, deoarece reclamantele nu erau în stare să conceapă, să mintă, să inventeze situaţii de fapt necunoscute de el şi chiar de ele, fabulându-se că ar fi prieten intim cu Ambasadorul şi Consulul Italiei la Bucureşti, afirmaţii ce nu au fost dovedite prin acte ce trebuiau administrate de Poliţia şi Parchetul Gorj. Nu a avut asemenea discuţii cu aceşti demnitari şi nu era necesar să aibă asemenea discuţii, atât timp cât vizele turistice la care au apelat cele două reclamant se eliberau de Consulatul Italiei, la cerere, prin societatea de turism „Paralela 45", pentru orice persoană dornică de a participa la o excursie organizată pentru Italia sau o altă ţară.
Recurentul revizuient a mai făcut referire şi la aspecte privind judecata în primă instanţă când a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, apoi în rejudecare, tot în primă instanţă a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 492 din 28 noiembrie 2006 în dosarul penal nr. 1312/2006 la doi ani şi 6 luni închisoare, iar în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi a cerut anularea sentinţei, nu i s-a dat curs solicitării.
De asemenea, recurentul revizuient a arătat că a fost judecat de trei ori de către instanţele de fond, de trei ori de către instanţele de apel şi de două ori de instanţele de recurs, printre care şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără să existe probe împotriva sa, nu a avut administrată nicio probă în apărarea sa, că a fost judecat timp de 8 ani, în baza unor probe mincinoase, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 149 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, în raport cu art. 3859 pct. 12 şi 21 C. proc. pen. şi a se dispune achitarea sa potrivit art. 11 lit. a) C. proc. pen.
La termenul de judecată de la 12 februarie 2009, în recurs, Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul revizuient, în vederea angajării unui apărător, acordând termen la 26 martie 2009, potrivit consemnărilor din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 13108 la 23 martie 2009, o cerere din partea recurentului revizuient de amânare a cauzei, motivată de faptul că a depus la Judecătoria Constanţa acţiune pentru judecarea cererii de reabilitare judecătorească, conform art. 135 alin. (1) lit. a) şi urm. C. proc. pen., urmând a depune la termenul următor, sentinţa penală nr. 108 din dosarul nr. 16/1991 pronunţată în data de 30 ianuarie 1991 de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 241/1403/1991 a Tribunalului Constanţa, la care a anexat şi cererea prin care a solicitat reabilitarea judecătorească, menţionând dosarul nr. 16/1991.
La termenul de judecată de la 26 martie 2009, Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul revizuient, în vederea depunerii înscrisurilor menţionate în cererea scrisă şi a acordat termen la 9 aprilie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, a lipsit recurentul revizuient P.D., pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat T.I., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte constatând că până la ora strigării cauzei nu a fost depusă la dosar nicio cerere de amânare sau imposibilitate de prezentare, a apreciat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul părţilor, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Apărătorul recurentului revizuient a solicitat admiterea recursului, deoarece hotărârea de condamnare a acestuia este nelegală, bazându-se pe declaraţii nesincere, mincinoase, lăsând la apreciere aplicarea dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de revizuient au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuient P.D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Înalta Curte nu a putut verifica susţinerile cu privire la lipsa revizuientului, cât şi a apărătorului ales a acestuia la data judecării cererii de revizuire, după desfiinţare, respectiv la 16 septembrie 2008 la Tribunalul Gorj, ca urmare a unui accident ce ar fi avut loc pe Autostrada Soarelui, fiind conduşi la spital, iar ulterior au participat la cercetările organelor de poliţie, deoarece nu s-a făcut dovada cu niciun înscris în sensul celor susţinute, nici în faţa instanţei de apel şi nici în faţa instanţei de recurs.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel şi-a însuşit, la rândul ei argumentele primei instanţe, reţinând că motivele formulate de revizuient nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., având drept consecinţă respingerea cererii de revizuire formulată de revizuient.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut un examen propriu asupra cererii revizuientului, cât şi a motivelor invocate de acesta în apel, respectiv că judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în lipsa sa şi a avocatului ales, fiind în imposibilitate de a se prezenta, constatând că motivele invocate de petent nu se încadrează în dispoziţiile legale arătate.
De asemenea, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra motivelor invocate, în recurs, de către recurentul revizuient P.D., constată că apărarea referitoare la nevinovăţia sa privind infracţiunea de trafic de influenţă a mai fost reiterată, atât cu ocazia judecării cauzei pe fond şi în apel, cât şi de către instanţa de recurs, aceasta din urmă din perspectiva unei alte critici formulate, asupra căreia instanţele s-au pronunţat, aşa încât critica reiterată în cererea de revizuire nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece asupra apărării menţionate, instanţele s-au pronunţat la momentul judecării cauzei, cât şi cu ocazia controlului judiciar exercitat, prin căile ordinare declarate, nefiind îndeplinită condiţia descoperirii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În sensul celor mai sus menţionate, în considerentele sentinţei penale nr. 492 de la 28 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1312/PEN/2006, se arată că „.Faptele fiind pe deplin dovedite, iar vinovăţia inculpatului, rezultând fără putinţă de dubiu din conţinutul probatoriilor administrate la instanţa de fond în cele două cicluri procesuale, inculpatul P.D. urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii pentru cele două infracţiuni de trafic de influenţă săvârşite în concurs potrivit dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen. Susţinerile orale ale apărătorului ales al inculpatului, conform cărora declaraţiile martorelor nu concordă în totalitate, urmează a fi înlăturare de către instanţă în lumina argumentului că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în anul 2000, iar intervalul mare de timp scurs până în prezent, explică anumite neconcordanţe şi inexactităţi între declaraţiile aceleaşi martore date în repetate rânduri în decursul acestor ani, mai ales că persoanele audiate în această calitate beneficiază de o pregătire medie."
În considerentele deciziei penale nr. 46 de la 2 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 16174/54/2006 (număr în format vechi 1957/P/2006), instanţa de apel a arătat că „în ceea ce priveşte inexistenţa faptei, curtea reţine că, faţă de inculpat sunt probe certe că acesta a primit, în mod repetat de la denunţătoarele P.P. şi D.M., diverse sume de bani în lei şi valută, pentru a le facilita prin intermediul unei cunoştinţe de la Consulatul Italiei, obţinerea de vize pentru această ţară, denunţul celor două persoane fiind confirmat prin declaraţiile martorilor P.M. şi Ş.I., dar şi prin recunoaşterile parţiale ale inculpatului, care a confirmat faptul că, s-a implicat în ajutoarea celor două denunţătoare în realizarea formalităţilor de plecare din România, precum şi că acestea au dat diverse sume de bani, însă banii au ajuns la o firmă de transport cu sediul lângă Gara de Nord. De asemenea, inculpatul recunoaşte că a ţinut legătura telefonic cu cele două denunţătoare şi că s-a ocupat de recuperarea paşapoartelor, de la firma de transport, pentru care poate indica însă denumirea. Deşi la judecata de fond, inculpatul a precizat că va propune probe în apărarea sa doar după reaudierea părţilor vătămate, acesta, după ce s-a efectuat reaudierea nu a propus niciun fel de probe care să combată susţinerile martorilor şi a denunţătorului cu privire la scopul pentru care s-a întâlnit în Bucureşti cu denunţătoarele şi pentru care au fost date sumele de bani."
De asemenea, în considerentele deciziei penale nr. 3421 de la 25 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 16174/54/2006, instanţa supremă a reţinut că". Susţinerile inculpatului, în sensul că nu a afirmat faţă de martorele denunţătoare că le va procura vize pentru Italia ci Ie-a spus că le poate aranja, printr-o firmă de transport, deplasarea în Italia, constituie simple apărări ale acestuia şi nu cereri esenţiale în înţelesul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Pe de altă parte, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au înlăturat justificat aceste susţineri, care nu se coroborează cu nicio probă şi care sunt infirmate de declaraţiile martorelor P.P., D.M. şi Ş.I. din care rezultă că inculpatul a pretins şi primit sumele de bani afirmând că poate interveni la o cunoştinţă de a sa, funcţionar la Consulatul Italiei, cu atribuţii în acordarea vizelor pentru Italia. Este de reţinut şi faptul că inculpatul, în declaraţia în care şi-a formulat această apărare, nu a precizat care era firma de transport la care pretinde că a dus paşapoartele pentru obţinerea vizelor şi nu a fost în măsură să prezinte vreo chitanţă care să dovedească efectuarea unor plăţi în numele denunţătoarelor. în acest context, actul emanând de la SC Paralela 45 Turism, depus, în recurs, din care rezultă de altfel că martorele P.P. şi D.M. nu figurează în evidenţele acestei societăţi pentru că în perioada respectivă se ţinea evidenţa pe grup, nu are nicio relevanţă în cauză."
De asemenea, nu poate fi avut în vedere nici cel de-al doilea motiv de revizuire invocat de către revizuient referitor la declaraţiile mincinoase ale celor două martore, deoarece nu s-a făcut dovada prin ordonanţă a procurorului sau hotărâre judecătorească că s-a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, aşa încât nu este îndeplinită nici condiţia stipulată expres în art. 395 alin. (1) cu referire la art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient P.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient P.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1329/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
