ICCJ. Decizia nr. 1467/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 1467/2009
Dosar nr. 1270/42/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 12 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul K.L.N. împotriva rezoluţiei nr. 253/P/2008 din 21 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinând soluţia procurorului.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin rezoluţia atacată prin plângere formulată în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A., avocat în Baroul Dâmboviţa, cercetat sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu există.
Nemulţumirea petentului a pornit încă din anul 2006, atunci K.L.N., aflat în Germania, mandatându-l, printr-un înscris, cu apostilă, pe C.A., avocat, să-l reprezinte într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, obiectul cauzei constituindu-l „restituire cauţiune" (sentinţa civilă nr. 3349 din 25 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2044/2006).
La acea dată, petentul, astfel cum personal a declarat, era prieten cu avocatul, acesta a primit mandatul, a efectuat cele necesare şi în urma derulării ciclurilor procesuale întinde pe parcursul a aproximativ 2 ani, a recuperat suma stabilită în favoarea reclamantului.
S-a mai reţinut, în baza lucrărilor dosarului, că cei doi au convenit ca pentru activitatea prestată de avocat, acesta să fie recompensat.
Avocatul i-a remis suma stabilită prin sentinţa civilă, diferenţa cuvenindu-i-se pentru derularea procesului, cheltuielile de executare şi recompensarea sa, aşa cum se stabilise.
Actele premergătoare au constatat că mandatul îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 1532 şi următoarele C. civ. Astfel, obiectul a fost unul determinat, posibil, licit, avea caracter special, respectiv recuperarea cauţiunii, în cauză nefiind vorba de un contract de asistenţă juridică ce, eventual, trebuia încheiat în baza legii speciale, aceea care reglementează profesia de avocat.
Din desfăşurarea mandatului, în baza actelor verificate s-a reţinut că C.A. a acţionat în baza încrederii, presupusa neîndeplinire a mandatului fiind supusă regulilor materiei.
Plângerea petentului formulată în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1785/II/2/2008 din 13 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, procurorul ierarhic reţinând că faţă de acelaşi intimat s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 532/P/2007 din 6 februarie 2008 a aceluiaşi parchet, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi al infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 din acelaşi cod.
Această rezoluţie, deşi comunicată petentului, despre comunicare chiar acesta recunoscând că s-a realizat, nu a fost atacată prin plângere, neînceperea urmăririi penale dispunându-se în baza dispoziţiilor art. 10 lit. j) C. proc. pen., aceeaşi persoană neputând fi urmărită pe aceeaşi faptă.
În verificarea plângerii contra actului procurorului, instanţa a mai constatat că la 10 decembrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti se mai înregistrase o plângere a petentului împotriva aceleiaşi rezoluţii referitoare la acelaşi intimat, şi, ca atare, fiind îndeplinite condiţiile conexării în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. proc. pen., a procedat în consecinţă.
Pe fondul plângerii, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că negarea, de către petent, a existenţei vreunei înţelegeri verbale cu intimatul, pentru plata taxelor de executare, remiterea cheltuielilor ocazionate de recuperarea sumei ce a reprezentat restituirea, de către A.V.A.S., a cauţiunii ce i-a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, nu constituie temei pentru antrenarea răspunderii penale a celui din urmă. Concret, faţă de suma de 37.000 lei cauţiune, intimatului i s-a virat o sumă mai mare, din aceasta el a remis petentului cauţiunea, diferenţa rămânându-i pentru activităţile desfăşurate, deja enunţate.
Cum, în plângere, petentul a reluat că intimatul ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen., cât şi pe cea prevăzută de art. 215 din acelaşi cod, instanţa, în baza actelor premergătoare şi a neatacării de către petent, a rezoluţiei prin care se dispusese, faţă de intimat neînceperea urmăririi penale în conformitate cu art. 10 lit. j) C. proc. pen., a constatat că procurorul, ascultându-l pe petent cât şi pe intimat, corect a reţinut că în cauză fapta penală nu există, eventuala nemulţumire a petentului putând fi dedusă în faţa unei instanţe civile.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care se susţine că procurorul trebuia să solicite dosarul de fond nr. 2044/2006 al Judecătoriei Târgovişte, să verifice dacă în acesta există vreo împuternicire avocaţială, o procură sau un mandat, dacă el ar fi semnat o delegaţie, intimatul să fi prezentat un contract de asistenţă juridică, acelaşi procuror trebuia să-l reaudieze, să-i ia specimen de semnătură, la fel intimatului, să se verifice dacă şi în recurs intimatul ar fi fost mandatat de el, care a fost întinderea acestuia, şi, de asemenea, să verifice dacă intimatul alături de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a săvârşit „orice altă infracţiune ar rezulta pe parcursul cercetărilor". S-a mai susţinut că procurorul nu a audiat-o pe M.M.A., executor judecătoresc, ca fiind cea care a emis somaţie către A.V.A.S. pentru recuperarea sumei.
Recurentul a mai cerut, în cale de atac, efectuarea confruntării dintre el şi intimat, extinderea cercetărilor pentru identificarea şi audierea persoanei angajate la A.V.A.S. care a efectuat plata către C.A.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizând plângerea, se verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Sub acest aspect, se reţine că instanţa a pronunţat o sentinţă legală, actele premergătoare efectuate de procuror fiind complete şi edificatoare.
Din derularea raporturilor dintre petent şi intimat, corect s-a reţinut că cel din urmă nu a acţionat în calitatea specială de avocat, el a fost mandatat, petentul personal recunoaşte că „nu am făcut contract de asistenţă juridică cu acesta, întrucât l-am considerat un prieten, eram cunoştinţă din 1990".
D.E., persoană care a fost rugată de petent să-i deschidă cont bancar pentru suma câştigată în civil, a declarat „.. s-a creat un conflict între K.L.N. şi C.A., din prieteni au devenit duşmani .., probabil că l-a împuternicit pe av. C.A. să se ocupe de obţinerea cauţiunii ... av. C.A. mi-a spus că suma transferată nu reprezintă toţi banii pe care A.V.A.S. i-a acordat lui K.L.N. ... diferenţa a folosit-o pentru cheltuielile făcute în demersurile pentru obţinerea cauţiunii în instanţă şi administrativ, pentru care a pierdut timp foarte mult .. în discuţia cu mine dl. C.A. nu a avut o comportare a unui om ... care doreşte să înşele pe altcineva ...".
S.M., persoană ascultată de procuror cu prilejul efectuării actelor premergătoare, a declarat „... ştiu că dl. Avocat (C.A.) s-a ocupat de întreaga acţiune în justiţie, astfel că a obţinut câştig de cauză dl. K.L.N., respectiv i s-a recunoscut plata unei sume de bani ... dl. avocat mi-a spus că a avut cheltuieli cu prilejul desfăşurării procesului, precum şi drumurile spre Bucureşti ..., nu ştiu de nicio discuţie dintre cei doi cu privire la onorariul de avocat .. .
Astfel, corect actele premergătoare şi implicit sentinţa au reţinut că intimatul nu a săvârşit nicio faptă penală, C.A. Alexandru a executat însărcinarea primită de la petent, eventuala nemulţumire a petentului privind diferenţa dintre ceea ce i-a fost dat şi ceea ce a încasat intimatul constituind un litigiu civil.
Cererile petentului aşa cum sunt formulate în recurs exced cadrului procesual în materia plângerii contra actelor procurorului, acesta, în faza actelor premergătoare având competenţa de a analiza dacă există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit o faptă penală, în cauză acestea neregăsindu-se.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul K.L.N. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1469/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
