ICCJ. Decizia nr. 1534/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
- SECTIA PENALĂ -
Decizia nr. 1534/2009
Dosar nr. 318/110/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Prin sentinţa penală nr. 659 din 18 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul H.V. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi Cod.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul minor M.C.M., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare în temeiul aceluiaşi text de lege.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 998, art. 1003 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente, C.M. şi B.P., la plata sumei de 5000 lei către partea civilă C.D.E., cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt :
La data de 9 ianuarie 2007 inculpaţii, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice şi incitaţi de filmele porno vizionate, au hotărât să caute o persoană de sex feminin cu care să întreţină raporturi sexuale.
În apropierea şcolii din comuna Pânceşti, judeţul Bacău, inculpaţii au observat-o pe partea vătămată C.D.E., în vârstă de 10 ani, pe care o ştiau din vedere şi care se îndrepta spre casă după terminarea orelor de şcoală. Cei doi inculpaţi i-au propus minorei să-i însoţească, propunere respinsă de partea vătămată.
În acest context, inculpaţii au imobilizat-o, şi au dus-o pe minoră, fără voia ei, în locuinţa coinculpatului M.C.M.
De faţă la imobilizarea victimei s-a aflat şi martorul C.P.G., în vârstă de 11 ani, care a încercat să-şi salveze sora, dar nu a reuşit datorită vârstei fragede şi a faptului că a fost ameninţat cu bătaia.
La locuinţa lui M.C.M., într-una din camere, inculpaţii au dezbrăcat victima, i-au acoperit gura să nu ţipe şi au încercat pe rând să întreţină cu aceasta raporturi sexuale normale. Nereuşind, inculpaţii au întreţinut cu victima raporturi sexuale orale.
După consumarea activităţii infracţionale inculpaţii i-au permis victimei să plece, ameninţând-o să nu relateze cele întâmplate.
Minora a intrat în stare de şoc, nu a putut spune mamei sale ce i s-a întâmplat, dar cu ajutorul martorei T.F. s-a reuşit să se afle că inculpaţii au obligat-o prin forţă să întreţină raport sexual oral.
S-a mai reţinut că, în încercarea de a avea relaţii sexuale normale cu victima, inculpatul H.V. a zgâriat-o în zona genitală cu unghiile, leziune constatată prin raportul medico-legal întocmit în cauză.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită prin sesizarea şi declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico legal, procesul verbal de cercetare a locului faptei şi planşele foto, declaraţiile martorilor C.A., F.V., L.I., T.F., C.P.G., L.L., F.G., F.S., P.I. şi G.C., procesul verbal de reconstituire, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut în faza de urmărire penală fapta săvârşită, declaraţii date în prezenţa unor martori asistenţi.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 38 din 10 martie 2009, a respins apelul formulat de H.V., care a criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
În speţă instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate şi au încadrat corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat.
Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârea pronunţată este criticată de inculpat, se reţine că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit acestui text, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii de individualizare au fost aplicate în cauză, instanţa de fond ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, de consecinţele acestei infracţiuni, precum şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Într-adevăr, comiterea unei infracţiuni atât de grave, în condiţiile şi împrejurările descrise, evidenţiază un pericol social ridicat, mai ales prin prisma consecinţelor majore în ceea ce o priveşte pe victimă, o fetiţă de numai 10 ani, pericol care impunea cu necesitate aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Referitor la persoana inculpatului se reţine că provine dintr-o familie numeroasă, cu rezultate mediocre la învăţătură, având înclinaţii spre un comportament libertin.
Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului rezultă din probele administrate că acesta a avut o poziţie oscilantă, recunoscând în faza de urmărire penală infracţiunea comisă, iar în faza de cercetare judecătorească a negat-o.
Aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţa de fond şi verificate de instanţa de apel, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit şi în modalitatea aleasă, fiind bine dozată, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv educativ al pedepsei.
Ca atare, recursul declarat nu este fondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat H.V. în solidar cu intimata parte responsabilă civilmente C.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1469/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1581/2009. Penal → |
|---|
