ICCJ. Decizia nr. 1453/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 1453/2009
Dosar nr. 1309/59/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2009
Prin sentinţa penală nr. 17/ PI din 26 ianuarie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.P. împotriva rezoluţiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008 şi din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Petentul S.P. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008 şi din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin rezoluţia atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul Ţ.M., executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 192, 208 şi 217 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că petentul a solicitat organului de urmărire penală să se efectueze cercetări împotriva executorului judecătoresc Ţ.M., deoarece a pus în mod abuziv în executare titlul executoriu, depăşind conţinutul acestuia, pătrunzând fără drept în domiciliul său, iar cu ocazia punerii în executare a sustras un autoturism şi a distrus mai multe bunuri.
Procurorul a reţinut că punerea în executare a ordonanţei preşedinţiale s-a făcut fără depăşirea titlului executoriu cu ocazia acestei executări, nu au fost depăşite atribuţiile de serviciu, deplasarea (mutarea) bunurilor respective de pe calea de acces într-un alt loc neputând echivala cu sustragerea sau distrugerea acestora. În final, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de fond a menţinut rezoluţia concluzionând că rezoluţiile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, în cauză impunându-se soluţia de neîncepere a urmăririi penale, din actele premergătoare rezultând că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, apreciind că intimatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a formulat plângere.
Examinând cauza sub toate conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.
Titlul executoriu în discuţie îl reprezintă sentinţa civilă nr. 1031 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeş, pronunţată în dosarul nr. 1182/208/2008, prin care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii T.B.M. şi T.C. împotriva pârâtului S.P., acesta din urmă fiind obligat să permită accesul reclamanţilor pe terenul proprietatea lor, hotărâre care era executorie şi fără trecerea unui termen.
Petentul nu a fost de acord cu executarea hotărârii judecătoreşti de bunăvoie.
În această situaţie intimatul a trecut la următoarea formă de executare, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv la executarea silită prin îndepărtarea unei caroserii de autoturism, a pietrelor şi pământului aflate pe drumul de acces, în aşa fel încât să se poată circula.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză se poate concluziona că intimatul nu a săvârşit niciuna dintre faptele penale pentru care s-a plâns petentul, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împrejurarea că titlu executoriu (la care s-a făcut referire) a fost desfiinţat prin Decizia penală nr. 314/ R din 2 iulie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin pronunţată în dosarul nr. 1182/208/2008, nu are relevanţă, aşa cum corect reţine instanţa, deoarece la momentul executării silite, executorul judecătoresc avea de executat o hotărâre judecătorească executorie şi fără trecerea vreunui termen aşa cum prevăd dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de ordonanţă preşedinţială.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.P. împotriva sentinţei penale nr. 17/ PI din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1467/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
