ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1336/200.
Dosar nr. 3665/1/200.
Şedinţa publică din 3 iulie 2009
Asupra plângerii penale de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27 aprilie 2009, petentul M.C.V. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 şi a Rezoluţiei nr. 8126/1787/II/2/2009 din 13 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei C.C.M. (judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a) pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia soluţionării dosarului nr. 20388/3/2007.
A susţinut că prin respingerea unor probe concludente în soluţionarea acţiunii sale împotriva C.N.S.A.S., pentru obligarea acestuia de a-i prezenta dosarul de urmărire, judecătoarea intimată ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu şi de favorizare a infractorului, infracţiuni prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. l244/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -S.U.P.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, pentru inexistenţa faptelor, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-au avut în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cărora în activitatea de soluţionare a cauzelor deduse judecăţii, magistraţii judecători se supun numai legii, fiind suverani în privinţa interpretării dispoziţiilor aplicabile în cauzele la care participă. împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, nefiind admisibil ca prin plângeri penale să se obţină reformarea acestora, cu excepţia cazurilor în care hotărârile pronunţate sunt consecinţa săvârşirii unor infracţiuni, ceea ce s-a considerat că nu s-au dovedit a fi săvârşite în cauză.
Prin Rezoluţia din 13 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 8126/1787/II/2/2009 Procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.C.V.
Împotriva rezoluţiei menţionate, apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva judecătoarei intimate este legală şi justificată.
Împotriva ambelor rezoluţii petentul a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei Ia procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând plângerea, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, Ministerul Public şi părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Verificarea legalităţii şi temeiniciei acestor hotărâri se face numai de instanţele de control judiciar în căile de atac, şi nu de către Parchet, în cadrul soluţionării unor plângeri penale îndreptate împotriva judecătorilor.
Cât timp nu s-a dovedit existenţa unor infracţiuni săvârşite de judecători, martori, experţi, interpreţi, procurori sau persoane care au efectuat acte de cercetare penală, în activitatea de soluţionare a cauzelor, hotărârile pronunţate nu pot fi revizuite, conform art. 394 C. proc. pen.
De asemenea, judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate fi trimis în judecată, doar pentru că soluţia nemulţumeşte pe una dintre părţi.
Cum, în speţă, petentul nu a făcut nici o probă pentru a demonstra că magistrata intimată, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului, în mod corect procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapta fiind inexistentă.
Nu a fost dovedită nici existenţa faptei de favorizare a vreunui infractor de către intimată, astfel încât şi în privinţa acestei infracţiuni, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata judecătoare este legală şi justificată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentului şi va menţine rezoluţiile atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva Rezoluţiei nr. 1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, confirmată de Rezoluţia nr. 8126/1787/II/2/2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3722/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
