ICCJ. Decizia nr. 1208/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 1208/2009
Dosar nr. 7399/62/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Braşov s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), condamnarea inculpatului M.C. - fiul lui N. si V., născut la 13 octombrie 1963 în Râmnicu Sărat judeţul Buzău, cetăţean român, domiciliat în Braşov, judeţul Braşov - la pedeapsa de 12 ani închisoare si 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) si c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma continuată cu consecinţe deosebit de grave.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, b) si c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială).
În baza art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului B.N. - fiul lui V. si A., născut la 1 iunie 1950 în comuna Cuza Vodă, judeţul Brăila, cetăţean român, domiciliat în Bucureşti, sector 4 - la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comerciala).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii M.C. şi a inculpatului T.V. pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 şi următoarele C. civ. s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor M.C. şi B.N., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Oneşti la plata sumei de 70.000 lei către partea civilă SC E.G. SRL Bucureşti cu titlu de despăgubi civile. În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. si art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 82.619 lei către partea civilă SC L.R. SRL şi la plata sumei de 113.659 lei către partea civilă SC D.O. SRL, ambele sume cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118. lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a 4 ştampile (2 ştampile dreptunghiulare şi 2 ştampile rotunde) şi depunerea lor la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe sentinţă, la data rămânerii definitive, la Oficiile registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău şi de pe lângă Tribunalul Braşov pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990.
În baza art. 189, 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Oneşti la plata către stat a sumei de 1.200 Iei cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariu avocat oficiu de 150 lei. Inculpatul B.N. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Oneşti, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariul avocatului din oficiu de 150 lei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele.
Inculpatul B.N. a fost administrator şi director al mai multor societăţi comerciale, prin intermediul cărora a iniţiat un aşa numit circuit „de tip suveică", reuşind, astfel, inducerea in eroare a mai multor societatea comerciale.
La începutul anului 2002, inculpatul B.N. calitate de reprezentant al SC K.I. SRL, l-a cunoscut pe administratorul SC E.G. SRL de la care a intenţionat obţinerea unui împrumut în valoare de 70.000 lei.
Negocierile pentru obţinerea împrumutului au fost purtate de reprezentanţii celor două societăţi comerciale - inculpatul B.N. şi A.A. pentru SC E.G., însă convenţia parţilor a fost semnată de martorii B.I. pentru SC K. si A.M. pentru SC E.
Iniţial, pentru a întări convingerea părţii vătămate că împrumutul va fi restituit, inculpatul B.N. a predat către SC E. o fila cec girată către SC K. de SC S. SRL Brăila, fără a comunica însă reprezentantului părţii vătămate că suma de bani trecuta în documentul de plată nu avea acoperire bancară.
Suma de bani primita drept împrumut a fost virată de la început de către SC E.G. către societăţile indicate de inculpatul B., respectiv 17.000 lei către SC C.R.I. SRL Braşov si 53.000 lei către SC T. SRL Braşov.
Ulterior primirii banilor, inculpatul B. a comunicat reprezentantului părţii vătămate împrejurarea că cecul înmânat nu are acoperire bancară şi, pentru a crea impresia că doreşte respectarea convenţiei, a propus remiterea unei alte file cec care ar fi avut provizionul necesar.
Fără a bănui intenţia inculpatului şi fără a cunoaşte activităţile desfăşurate de acesta, reprezentantul societarii E.G. a fost de acord să primească o altă fila cec în schimbul celei primite iniţial de la SC K.I. SRL.
În acest sens, inculpatul B.N. luat legătura cu inculpatul M.C. care s-a prezentat drept preşedinte al U.E.P. şi care a fost de acord să-l ajute; în acest sens, inculpatul M.C., deşi cunoştea că nu are provizia necesara în bancă, că nu desfăşurase relaţii comerciale cu societatea al cărei administrator era B.N. şi, mai mult, se afla în interdicţie bancară, a fost de acord să emită către SC K.I. o fila cec, pe care a semnat-o, deşi fila cec a fost completată de martorul N.G. - despre care se învederează că ar fi fost prezent la discuţiile purtate de cei doi inculpaţi.
În luna aprilie 2002, SC E.G. a introdus fila cec spre decontare în bancă, însă i s-a comunicat faptul că instrumentul de plata nu are acoperire bancară, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpaţi pentru cauzarea unui prejudiciu de 70.000 lei (700.000.000 lei vechi).
Cei doi inculpaţi, B. şi M., au discutat relativ la modalitatea prin care pot „desfăşura" împreună activităţi comerciale, prin girarea de file cec fictive.
Astfel, în înţelegere cu inculpatul B., inculpatul M.C. s-a prezentat drept preşedinte al U.E.P. şi administrator al SC I. & L.F.I.C., calitate în care a negociat şi a semnat cu reprezentanţii SC L. SRL Braşov contractul de achiziţionare de produse petroliere nr. 11 din aprilie 2002. Potrivit clauzelor contractuale, inculpatul a predat societăţii SC L. SRL o fila cec, pe care nu a completat menţiunile obligatorii.
Prezentându-se drept administrator şi preşedinte al unei organizaţii cu titulatura „impunătoare" inculpatul M.C. a captat mai uşor atenţia societăţii parte vătămată, reuşind încheierea contractului mai sus menţionat.
Suma trecută de inculpat în fila cec era de 58.810,2610 lei (588.102.610 lei vechi); marfa achiziţionată a fost comercializată de inculpatul M.C., având girul inculpatului B.N., către SC H.S. SRL Şercaia, dar şi prin intermediul SC C.R.I. către o altă societate comercială al cărei nume nu a fost relevat în cursul procesului penal. Deşi inculpatul M. a susţinut în cursul urmăririi penale că marfa achiziţionată a fost comercializată către SC S. SRL Ploieşti, acest aspect nu a putut fi probat.
Prin intermediul contractului încheiat cu SC L. SRL, există posibilitatea de a se achita - datorită girului cec-ului, împrumutul contractat cu SC E.G., dar inculpatul M. nu a avut interes să facă acest lucru.
Pentru acoperirea prejudiciilor create celor două societăţi comerciale, SC E. si SC L., inculpaţii B. si M. s-au înţeles să „achite" prejudiciile prin transferarea datoriilor către alte societăţi comerciale, care la rândul lor să gireze datoriile cu file cec - circuit financiar denumit tip „suveică". Fără însă a-şi aduce aminte de prejudiciile create până la acel moment, inculpaţii M. şi B. l-au contactat pe inculpatul T.V., administrator al SC R.I., căruia i-au prezentat,,afacerea" pe care o desfăşurau. Inculpatul T.V., impresionat de „afacerile" comerciale desfăşurate de M. şi B., în special de titulatura societarilor comerciale pe care aceştia le administrau, a inclus în obiectul de activitate al SC R.I. şi comercializarea de produse petroliere şi a deschis un cont bancar, ridicând de la bancă mai multe file cec.
Împreuna cu inculpaţii M. si B., inculpatul T.V. s-a prezentat la sediul SC L. - Sucursala Braşov, cu care la data de 6 mai 2003 a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse petroliere şi a emis în acest sens fila cec, pe care nu a trecut menţiunile obligatorii, dar pe care a semnat-o. La momentul contractării, în contul bancar SC R.I. nu exista disponibil suficient.
Beneficiar al contractului încheiat de inculpatul T.V. a fost SC H. SRL Bacău, care a trimis la Braşov utilajele de încărcare a mărfii. Deşi marfa a fost încărcată, reprezentanţii SC L. SRL nu au permis ca autocisternele să părăsească sediul societăţii întrucât nu fusese achitat debitul iniţial al SC I. & L.F.
Deşi inculpatul T.V. ar fi putut în aceste condiţii să refuze să mai încheie contractul - văzând situaţia creată de inculpatul M. - acesta a completat pe numele societăţii sale mai multe chitanţe pe care le-a înmânat martorului P.I. care s-a deplasat la Bacău şi a preluat numerar pentru achitarea motorinei achiziţionată de inculpatul M. Acesta din urma a primit suma de bani de la martorul P. şi a depus-o în contul SC I. & L.F., a plătit marfa achiziţionată iniţial de la SC L., societate care, în final, a permis ca autocisternele aparţinând SC H. să părăsească sediul.
În luna iunie 2002, însoţit de P.I., inculpatul M.C. s-a deplasat la SC R.I.O. Bacău, unde, folosindu-se de calitatea sa de preşedinte al U.E.P. şi preşedinte al Institutului Euro American (organizaţie creată pe lângă U.E.P.) a reuşit semnarea unui contract pentru achiziţionare de produse petroliere în valoare de 82.204,8225 lei RON pentru care a emis fila cec. Marfa astfel cumpărată a fost comercializată către SC H. Bacău de unde inculpatul a ridicat întreaga sumă, fără însă a achita debitul către SC R.I.O. Bacău.
Se constată că inculpaţii B. si M. au prezentat reprezentanţilor părţilor vătămate o situaţie comercială excelentă, dublată şi de titulatura firmelor ai căror administratori erau, cât şi a societăţilor ai căror director erau.
În acest sens, este de remarcat declaraţia inculpatului T.V.(fila 28, 1678 dosar u.p) care a învederat că inculpaţii prezentau o relaţie comercială impresionantă; astfel, inculpatul T. afirmă că inculpatul B. vorbea la telefon aproape mereu, aducând in discuţie sume uriaşe de bani şi afaceri cu minereuri; în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor B.A. si I.V. Se constată că inculpaţii M. si B. foloseau nume şi cifre mari pentru a capta atenţia auditorului şi pentru a-l determina în acest mod să semneze contractele de achiziţie.
Inculpaţii B. si M. cunoşteau situaţia financiară a firmelor pe care le reprezentau, având în vedere faptul că erau administratorii acestora, dar şi datorită faptului că societăţile nu încasaseră efectiv nici o suma de bani din tranzacţiile efectuate. Mai mult, se constată că nu există date care să certifice faptul că U.E.P. a funcţionat şi nici ce fel de activitate desfăşura, cu excepţia celei de a fi prezentată drept o „uniune" comercială între diverse societăţi; se constată, aşadar, că scopul U.E.P. a fost acela de a coopta în afacerea condusă de inculpaţii B. si M., cât mai multe societăţi comerciale care ar fi fost dispuse să participe la circuitul financiar derulat de cei doi.
Inculpaţii B. şi M. au susţinut că filele cec au fost emise drept garanţie a plăţii, iar reprezentanţii părţilor vătămate ar fi cunoscut acest lucru.
Reprezentanţii societăţilor comerciale - părţi vătămate nu au cunoscut însă intenţia inculpaţilor M. şi B. şi activităţile desfăşurate de aceştia, fiind de bună credinţă la momentul perfectării contractelor, şi pe parcursul derulării acestora. De altfel, doar ulterior încheierii contractului cu SC E.G. SRL inculpatul B. a precizat reprezentantului acestei societăţi că fila cec emisă nu are acoperire bancară si, în vederea menţinerii încrederii acestuia, a solicitat emiterea unei noi file cec, care de asemenea nu a fost onorată la plată.
Nu se poate susţine că cecul reprezintă un mijloc de garantare a plăţii, astfel cum s-a încercat să se acrediteze ideea de către inculpaţi, funcţia acestui înscris de mijloc de plată neputând fi modificată prin dorinţa părţilor (în acest sens este declaraţia reprezentantului SC E.G. SRL Braşov care a afirmat că nici un moment nu a înţeles că fila cec în favoarea sa reprezintă doar un mijloc de garanţie a plăţii). Reprezentanţii societăţilor comerciale părţi vătămate nu au cunoscut nici un moment faptul că inculpaţii nu aveau posibilitatea de plată şi nici intenţia de a face acest lucru.
Atât inculpatul B., cât şi inculpatul M., deşi vindeau marfa achiziţionată, îşi însuşeau contravaloarea acesteia fără a onora debitele restante.
Modalitatea de acţionare a celor doi inculpaţi B. si M., dar şi împrejurarea că anterior au mai suferit condamnări pentru fapte similare, ceea ce denotă o specializare în domeniul „circuitului suveică" iniţiat, relevă vinovăţia celor doi în comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma intenţiei directe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.C. şi B.N.
Inculpatul M.C. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d C. proc. pen., susţinând că fila cec a fost emisă ca garanţie printr-o modalitate practicată de societăţile comerciale şi că nu s-a demonstrat intenţia acestuia de a înşela, el aflându-se în imposibilitate de a onora obligaţiile comerciale.
Inculpatul B.N. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a avut intenţia de a înşela părţile vătămate, iar partea civilă SC E.G. SRL avea cunoştinţă de împrejurarea că nu existau suficienţi bani în bancă.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 115 din 12 noiembrie 2008, a admis apelul inculpatului M.C., a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul încadrării juridice şi al individualizării pedepsei şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului M.C. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în 3 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru care l-a condamnat la: două pedepse de câte 5 ani închisoare şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale (părţi vătămate SC K.I. SRL Oneşti şi SC L.R. SRL); la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. (de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială) pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale (parte vătămată SC E.G. SRL Bucureşti).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială, pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. A fost respins apelul declarat de inculpatul B.N. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu în sume de câte 100 lei se suportă din fondurile M.J.
Inculpatul B.N. a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Instanţa de apel a apreciat că activitatea inculpatului M.C. a înregistrat rezoluţii infracţionale distincte pentru fiecare faptă în parte, unele fiind luate împreună cu B.N., altele cu T.V.; s-a mai reţinut şi că filele cec au fost completate odată de reprezentantul părţii civile SC K.I. SRL Oneşti, iar altă dată de T.V.
În raport de cuantumul prejudiciului cauzat fiecărei părţi vătămate, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată şi cu consecinţe deosebit de grave în trei infracţiuni de înşelăciune pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost găsit vinovat şi condamnat.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul B.N. s-a constatat că Tribunalul Braşov a dispus faţă de acesta o soluţie legală şi temeinică, criticile formulate în calea de atac fiind respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi recurenţii M.C. şi B.N.
Procurorul a criticat Decizia instanţei de apel cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpatul M.C., caz de casare care se încadrează în dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
S-a susţinut că inculpatul a acţionat cu rezoluţie infracţională unică, împrejurare care rezultă din modul de operare al acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Braşov.
Inculpatul M.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că este victima lui B.N. şi P.I.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre limita minimă specială prevăzută de lege.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul B.N., prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinându-se lipsa intenţiei de a înşela.
Prin concluziile depuse la dosar, recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt tribunal în vederea efectuării expertizei solicitate şi a cărei administrare a fost respinsă de instanţa de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate, Înalta Curte constată următoarele :
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor comise de aceştia.
Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi s-a desfăşurat în prima jumătate a anului 2002 şi, deşi primul act i-a aparţinut numai lui B.N. – care a emis o filă cec fără acoperire către SC E.G. SRL Bucureşti – pentru a putea crea impresia bunei sale credinţe creditorului şi convingerea că este solvabil şi doreşte respectarea convenţiei, acesta a apelat la M.C. care a fost de acord să-l ajute, reuşind chiar acest lucru.
Inculpatul M.C. l-a însoţit pe inculpatul B.N. în demersul devenit, de acum, comun şi a emis o filă cec care să asigure îndestularea creditorului în condiţiile în care B. a retras-o pe cea emisă de el însuşi.
Fila cec a fost emisă, deşi M.C. nu avea provizia necesară în bancă, aflându-se şi în interdicţie bancară.
Conduita sa infracţională constă în menţinerea în eroare a părţii vătămate şi continuarea escrocheriei prin propria-i contribuţie, alături de B.N.
În scurt timp, inculpatul M.C. a emis alte două file cec fără acoperire bancară în dauna părţilor vătămate SC D.O. SRL Bacău şi SC L.R. SRL, însuşindu-şi contravaloarea mărfii achiziţionate şi neonorându-şi debitele angajate.
Modalitatea de operare a fost concepută în mod unitar şi s-a desfăşurat după un plan gândit şi aplicat împreună de M. şi B.
Strategia pusă la cale de cei doi inculpaţi prevedea ca în circuitul comercial conceput, pagubele create prin emiterea unor file cec fără provizion bancar să fie acoperite prin transferarea debitelor către alte societăţi comerciale care, la rândul lor, să le gireze cu file cec de acelaşi gen.
Societăţile comerciale înfiinţate de inculpaţi nu au avut rulaj, iar sumele de bani obţinute au fost folosite de inculpaţi în scop personal.
Inculpatul M. şi-a atribuit aceleaşi calităţi de om de afaceri faţă de toţi partenerii săi comerciali, şi-a construit un tipar de prezentare care să-i atragă capitalul de încredere şi bonitate necesare şi a dovedit mobilitate în a-şi găsi victimele, tocmai pentru faptul că acţiona în limitele unui plan preconceput împreună cu B.N.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită şi că în cauză nu există temeiuri de achitare sau de trimitere a cauzei spre rejudecare, nefiind necesară administrarea altor probe.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.C. este unitară, este concepută şi realizată în baza unei rezoluţii infracţionale unice, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina sa de instanţa de fond fiind greşită.
Admiţând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte va casa Decizia nr. 115 din 12 noiembrie2008 a Curţii de Apel Braşov şi va menţine încadrarea juridică şi condamnarea acestuia pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe de altă parte, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.C., de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aceasta este greşită, în cauză impunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.
Inculpatul nu are antecedente penale, iar ca mod de participare - în concret - la săvârşirea faptelor, Înalta Curte reţine că el este cel care s-a alăturat inculpatului B.N. care deschisese deja calea escrocheriei, ulterior desfăşurată împreună, şi care, prin antecedentele sale, avea experienţa unei astfel de activităţi ilegale.
Prejudiciul cauzat de inculpatul M.C. se află la limita sumei ce atrage reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., aceea a consecinţelor deosebit de grave (266.278 lei).
În consecinţă, în baza textelor de lege sus-arătate Înalta Curte va admite recursul inculpatului M.C. şi va coborî pedeapsa aplicată acestuia de la 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
Pentru argumentele arătate mai sus, recursul inculpatului B.N. va fi respins ca nefondat. Recurentul inculpat B.N. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului M.C. se va plăti din fondul aceluiaşi minister.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 alin. (2) lit. d), art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată în totalitate şi sentinţa penală nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Braşov numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), 76 lit. a) C. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi coboară pedeapsa de la 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b) şi c) C. pen. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat B.N. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Penal → |
|---|
