ICCJ. Decizia nr. 1508/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1508/2009
Dosar nr. 38823/3/200.
Şedinţa publică din 23 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 529/F din 24 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.B.B. la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen. şi de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinţei.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut de la 29 august 2007 ora 02,30 până la 29 august 2007, ora 20,00.
În baza la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţilor de opium, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumelor bani indicate în dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
Urmare unui denunţ al numitului S.D.K., care l-a indicat pe inculpat ca vânzător de opium, la data de 28 august 2007, s-a organizat o acţiune de prindere în flagrant a inculpatului.
Însoţit de lucrătorii de poliţie, martorul denunţător s-a întâlnit cu inculpatul, iar, după ce s-au despărţit, denunţătorul Ie-a arătat organelor de poliţie suma de 550 Euro pe care a primit-o de la inculpatul M.B., urmând ca el să-i dea o cantitate de aproximativ 250 grame de opium. În continuare, lucrătorii de poliţie l-au observat pe inculpat în faţa locuinţei sale, având o pungă de plastic în mână, moment în care s-a trecut la percheziţia corporală şi domiciliară a acestuia, găsindu-se în total 653,4 şi 8,78 grame opium.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 269 din 10 noiembrie 2008, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, şi, rejudecând, a majorat termenul de încercare privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de la 6 ani la 8 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin recursul declarat, procurorul a susţinut că instanţele au individualizat greşit pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, ca urmare a reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuante şi a solicitat casarea hotărârilor şi aplicarea unor pedepse apte să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, Ie-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Critica Parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare dispusă de instanţe, nu este întemeiată.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora le-au acordat eficienţa cuvenită, printre care şi conduitei sale anterioare, atitudinii procesuale manifestate şi datelor care caracterizează persoana acestuia, cărora le-au atribuit corect valoarea de circumstanţe atenuante judiciare, apreciind justificat că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
Astfel, în raport cu atitudinea sinceră şi de cooperare cu organele judiciare a inculpatului, care nu are antecedente penale şi de datele privind conduita acestuia în societate (desfăşoară activităţi comerciale pe teritoriul României de 10 ani, beneficiază de protecţie umanitară condiţionată, în baza legii pentru aprobarea OG nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor din România), rezultă că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, care a pregătit apărarea acestuia până la prezentarea apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 269 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat M.B.B.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba persană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1517/2009. Penal → |
|---|
