ICCJ. Decizia nr. 1479/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1479/2009
Dosar nr. 1483/54/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 228 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Z.C. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 3 iulie 2008 în dosarul nr. 310/P/2008, menţinându-se această soluţie şi fiind obligat petentul la plata sumei de 160 lei, cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Prin plângerea înregistrată sub nr. 1483/54/2008, petentul Z.C. a contestat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 3 iulie 2008, în dosarul nr. 310/P/2008, reiterând motivele invocate iniţial în plângere, respectiv faptul că intimata - judecător a manifestat un comportament abuziv dar şi neglijent cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi a favorizat pe făptuitorul M.F. prin faptul că nu a luat măsurile legale în cauza ce făcea obiectul judecăţii.
2. Prin ordonanţa din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 310/P/2008, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător I.G. de la Tribunalul Olt, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246, 249 şi 264 C. pen.; disjungerea materialului de urmărire penală şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în ceea ce priveşte faptele comise de P.E.I. şi M.F. şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246, 249, 264, 215 şi 292 C. pen.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă că, prin plângerea formulată, persoana vătămată Z.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistratul judecător I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi favorizarea infractorului, arătând că, în ziua de 22 septembrie 2006, funcţionari din cadrul Tribunalului Olt, au primit şi au dat curs unei cereri de studiere a dosarului nr. 2166/C/2006, deşi persoana care a formulat cererea, M.F., nu avea calitate de parte; magistratul judecător a manifestat un comportament abuziv dar şi neglijenţă cu ocazia îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi a favorizat pe făptuitorul M.F. prin faptul că „nu a luat măsuri legale" în calitate de judecător care a judecat cauza respectivă.
Actele premergătoare efectuate în cauză au arătat că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, întrucât s-au respectat dispoziţiile art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, potrivit cărora dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, precum şi dispoziţiile care stabilesc că cererea se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă.
În concret, s-a stabilit că în raport cu acţiunea civilă formulată, consilierul juridic M.F. a fost împuternicit, conform adresei nr. 70648 de la 12 august 2006 a Ministerului Finanţelor Publice – D.G.J., să reprezinte interesele ministerului în dosarul nr. 2166/C/2006 al Tribunalului Olt, în care Ministerul Finanţelor avea calitate de pârât şi, prin urmare, s-au respectat dispoziţiile art. 92 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor conform cărora „dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată, pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim".
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul Z.C., iar prin ordonanţa din 25 iulie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1433/II/2/2008, în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de acesta.
3. Instanţa investită cu plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a constatat că, în raport de situaţia de fapt corect reţinută de procuror, nu se poate reţine că intimata ar fi săvârşit cu intenţie sau din culpă vreo faptă care să prejudicieze interesele persoanei vătămate, prin faptul că nu a luat măsuri faţă de persoana care a studiat dosarul nr. 2166/C/2006 sau faţă de persoanele care au aprobat studierea dosarului.
Totodată, nu există în cauză nici infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., neputându-se vorbi de vreun ajutor dat de magistratul judecător unei persoane care să aibă calitatea de autor, instigator sau complice la săvârşirea unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii M.F. şi P.E.I., s-a constatat că aceasta s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen., precum şi a normelor de competenţă după calitatea persoanei, prevăzută de art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată şi a respins-o ca atare, menţinând rezoluţia atacată.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen. şi precizând, în concluziile scrise, că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare şi nu a respectat normele privitoare la urmărirea penală, iar instanţa a încălcat dispoziţiile legale privitoare la conexitate şi cheltuieli de judecată.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimata - magistrat nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă sau din neglijenţă a atribuţiilor de serviciu de către intimata judecător I.G. de la Tribunalul Olt, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului Z.C., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 2166/C/2006. Astfel, nu reiese că se impunea ca intimata, în calitate de magistrat al cauzei, să ia măsuri faţă de persoana care a studiat dosarul sau faţă de persoanele care au aprobat studierea dosarului, deoarece s-a argumentat că această consultare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. Totodată, nici în ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, reclamată de petent, nu există indicii ale săvârşirii acesteia, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins plângerea formulată în cauză.
Nici celelalte critici ale recurentului petent nu sunt întemeiate, nefiind incidente dispoziţiile referitoare la urmărirea penală deoarece în cauză nu a fost începută urmărirea penală, iar în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare la care a fost obligat petentul, instanţa de fond a aplicat corespunzător dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. Totodată, în mod corect a fost apreciată ca legală disjungerea dispusă în cauză, în raport de incidenţa normelor privitoare la competenţa după calitatea persoanei.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Z.C., împotriva sentinţei penale nr. 228 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2271/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
