ICCJ. Decizia nr. 1483/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1483/2009
Dosar nr. 44267/3/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. nr. 3/ F din 06 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen., a respins cererea formulată de petentul S.L. având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 1475/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2678/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 44267/3 din 20 noiembrie 2008, petentul S.L. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1475/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2678/2005, prin care acesta a fost condamnat, la o pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000.
În susţinerea cererii de revizuire, petentul a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 394 lit. c) C. proc. pen.; în considerentele cererii, revizuientul a învederat că în cauză s-a comis o eroare de fapt prin nereţinerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi, în subsidiar, omisiunea reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare în raport de rolul său în depistarea celorlalţi făptuitori.
Prin referatul întocmit la 17 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a opinat în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă, aspectele invocate de petent neputând fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzută de art. 394 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Astfel, nu pot constitui motive de revizuire aspectele legate de împrejurări ce contribuie şi pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante (legale sau judiciare), asemenea critici neputând fi valorificate decât prin intermediul căilor ordinare de atac.
B. Împotriva acestei sentinţe condamnatul a declarat apel, solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât nu s-a luat în considerare că a formulat un denunţ, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 42/ A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului - revizuient, apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu constituie o faptă sau împrejurare nouă care să nu fi fost cunoscută de către instanţă la soluţionarea cauzei.
C. Împotriva acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzută de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, susţinerile condamnatului în sensul că nu s-a ţinut seama de denunţul formulat în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau că s-a omis reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzutăde art. 74 C. pen., ambele având drept consecinţă reducerea cuantumului pedepsei, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a C. proc. pen. Mai mult, aşa cum corect au reţinut şi instanţele ale căror hotărâri au fost criticate, aceste susţineri au constituit obiectul analizei în căile ordinare de atac, însă au fost respinse ca neîntemeiate.
Aşadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.L., împotriva deciziei penale nr. 42 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1506/2009. Penal → |
|---|
