ICCJ. Decizia nr. 1506/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1506/200.
Dosar nr.7262/118/200.
Şedinţa publică din 23 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul P.G. la pedepsele: de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 65 alin. (3) şi art. 76 alin. (3) C. pen. şi la 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art.76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare cu aplicarea art. 65 alin. (3) şi art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară şi a art. 71 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni şi obligarea inculpatului la măsurile de supraveghere, conform art. 863 C. pen., astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În baza art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a două cârduri şi a sumelor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, aşa cum s-a reţinut în dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 20/21 martie 2006, în timp ce efectuau patrulări, agenţii de poliţie F.A. şi T.T. împreună cu agenţii de pază R.V. şi inculpatul L.L. (condamnat în aceeaşi cauză) au observat o persoană în apropierea unui bancomat Raiffesein Bank, pe care inculpatul L.L. o văzuse aruncând nişte obiecte pe jos. După verificările făcute la faţa locului, s-a constatat că era vorba de nişte cârduri bancare, iar inculpatul P.G. avea asupra sa suma de 6 milioane lei, în bancnote de câte 500.000 lei.
Pe baza cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul a deţinut instrumente de plată electronică falsificate pe care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, Ie-a utilizat în mod repetat, în vederea extragerii de numerar dintr-un bancomat aparţinând Raiffeisen Bank, sucursala Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 110/P din 22 octombrie 2008, admiţând apelul declarat de inculpatul P.G., a desfiinţat sentinţa atacată şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 rep., iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond cu privire la condamnarea inculpatului, respectiv dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., restituindu-se inculpatului suma de 600 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin deciziei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa, solicitând casarea hotărârilor şi condamnarea inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa, la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul parchetului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a evaluat corect probele referitor la faptele şi vinovăţia imputată inculpatului, iar, apoi, a concluzionat, în mod just, că se impune soluţia de achitare.
Pentru a pronunţa o soluţie de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanţa trebuie să verifice, prin operaţiunea de administrare în cadrul cercetării judecătoreşti, în condiţiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. în urma operaţiunii de administrare a probelor, în aceste condiţii, instanţa poate evalua şi aprecia care dintre acestea exprimă adevărul şi le va putea reţine, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau achitare.
Dacă urmare administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului şi coroborării lor, acestea nu garantează certitudinea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, persistând, în schimb, îndoiala, în baza principiului in dubio pro reo, instanţa va dispune achitarea.
Din coroborarea şi analiza tuturor probelor administrate în şedinţă publică, se constată că instanţa de apel a stabilit, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 rep., respectiv, că fapta prevăzută de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu a fost săvârşită de inculpat.
Astfel din examinarea materialului probator administrat de instanţa de fond, rezultă că s-au stabilit, în mod cert, următoarele aspecte:
- faptul că în noaptea de 20/21 martie 2006, inculpatul a fost observat cu ocazia patrulării echipei de poliţişti, de către agentul L.L., că "lasă ceva pe jos de la mică distanţă", împrejurare confirmată de ceilalţi martori poliţişti F.A., O.C. şi T.T.C.;
- că inculpatul aruncase pe jos două cârduri, de pe care în noaptea respectivă fusese extrasă suma totală de 12.700.000 ROL, iar asupra sa, cu ocazia legitimării de către poliţistul F.A., a fost găsită suma de 6 milioane lei, în bancnote de câte 500.000 lei;
- că ultima extragere a avut loc la ora 2,51, iar momentul depistării inculpatului a fost la ora 3,30.
- că în apropiere, la circa 30 de metri, a fost identificat martorul R.S., care este vecin cu inculpatul P.G.
Coroborând împrejurările mai sus-menţionate, care reies din probele dosarului, se constată, într-adevăr, că există probe certe doar cu privire la fapta inculpatului de a deţine, pentru un interval scurt de timp, cele două cârduri contrafăcute, însă nu şi referitor la cerinţa esenţială pentru existenţa elementului material al acesteia infracţiuni, şi anume ca deţinerea să fie în scopul punerii în circulaţie a instrumentelor de plată electronice contrafăcute.
În ce priveşte cea de a doua faptă reţinută în sarcina inculpatului, de efectuare a unor operaţiuni financiare în mod fraudulos cu cele două cârduri contrafăcute, se constată că instanţa de apel a făcut, în mod corect, aplicaţiunea principiului in dubio pro reo, deoarece extragerea sumei de 12.700.000 ROL de pe cele două cârduri nu este confirmată de nici o probă a dosarului.
Dimpotrivă, asupra inculpatului a fost găsită doar suma de 6 milioane lei, iar din cuprinsul referatului de evaluare aflat la filele 29-32- dosar fond, reiese că acesta obţinea venituri lunare de peste 2000 lei, fapt ce nu face lipsită de credibilitate deţinerea unei astfel de sume.
Susţinerile parchetului, că inculpatul şi martorul R.S. s-au despărţit brusc la vederea maşinii de poliţie şi au apucat în direcţii diferite, iar că simpla prezenţă a inculpatului şi a vecinului său, martorul R.S., în apropierea bancomatului, ar crea prezumţia că aceştia au folosit cârdurile contrafăcute nu sunt confirmate de nici un alt mijloc de probă.
Pe de altă parte, neverosimilitatea declaraţiei inculpatului cu privire la prezenţa sa în acea zonă, la acea oră, nu a fost combătută de nici un mijloc de probă, sarcina probaţiunii aparţinând organelor judiciare, iar nu inculpatului.
Aşa fiind, instanţa de apel a constatat în mod corect, urmare administrării şi coroborării tuturor probelor, că acestea nu garantează certitudinea vinovăţiei inculpatului şi că persistă îndoiala, care a nu a fost înlăturată, astfel că se impune soluţia de achitare, care urmează a fi menţinută.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 110/P din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat P.G.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1508/2009. Penal → |
|---|
