ICCJ. Decizia nr. 1510/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1510/2009
Dosar nr. 474/39/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile germane şi cererea de arestare emisă de Procuratura Landau in der Pfalz - Germania, la data de 16 martie 2009, pe numele persoanei solicitate P.R.G., iar, în temeiul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a amânat predarea acesteia până la soluţionarea dosarelor penale aflate pe rolul Tribunalului Suceava şi la D.I.I.C.O.T. – S.T. Suceava, cu condiţia ca ulterior predării aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a luat faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., până la rămânerea definitivă a cauzelor menţionate şi, în baza art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data soluţionării definitive a cauzelor anterior menţionate şi emiterea mandatului de arestare.
Pentru a pronunţa sentinţa mai sus-menţionată, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 31 martie 2009, Procuratura Landau in der Pfatz-Germania a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca autoritate judiciară competentă de executare, mandatul european de arestare emis la data de 16 martie 2009 împotriva persoanei solicitate P.R.G., pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau armat, prevăzut de art. 242, 243 alin. (1) nr. 1 şi 2, art. 204 alin. (1) nr. 2, art. 244 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 53 C. pen. german, fapte sancţionate cu măsuri privative de libertate de 10 ani, constând în aceea că, împreună cu alţi cetăţeni români s-au unit pentru a comite furturi comune pentru a-şi asigura o sursă de venit permanentă şi, în executarea acestui plan infracţional, în perioada 6 noiembrie 2000 – 30 noiembrie 2000, au comis 10 acte materiale de sustragere de bunuri.
Constatându-se că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/ J.A.I. din 13 iunie 2002 a C.U.E. privind mandatul de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale U.E. a fost înaintat Curţii de Apel Suceava, în vederea punerii în executare şi arestării persoanei solicitate şi predării către A.J.G.
Instanţa de fond a constatat că nu este incident nici un motiv de refuz al executării mandatului, conform art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci doar că există o procedură penală împotriva persoanei solicitate, însă pentru alte fapte decât cele care fac obiectul mandatului european de arestare, motiv pentru care a admis cererea de executare a mandatului.
Totodată, constatând că autoritatea judiciară emitentă nu a solicitat predarea temporară, iar persoana solicitată este cercetată de autorităţile judiciare române pentru fapte diferite decât cele vizate de mandatul european de arestare, instanţa a dispus, în baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor Curţii de Apel Suceava şi D.I.I.C.O.T. – S.T. Suceava.
Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, s-a prevăzut condiţia ca, în cazul în care faţă de persoana solicitată se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate de către autoritatea judiciară solicitantă, să fie transferată în România pentru executarea ei.
Constatând că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată, că faptele reclamate sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani şi că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 85 din acelaşi act normativ, pct. 18, în baza art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluţionării definitive a cauzelor penale din România.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi persoana solicitată.
Prin recursul parchetului, s-a solicitat casarea hotărârii, invocându-se omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, referitoare la punerea în executare efectivă a mandatului la data încetării motivelor care au determinat amânarea predării persoanei solicitate.
Recurentul intimat persoană solicitată a cerut schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea actuală de domiciliu, comuna Gălăneşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Totodată, art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, prevede că, după întocmirea sentinţei prevăzute la art. 94 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9) ale art. 90, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare.
Din interpretarea textelor de lege mai sus-menţionate, rezultă că mandatul de arestare este emis şi pus în executare doar în următoarele situaţii:
- când instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare şi dispune predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă;
- când se dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, în cazul de urgenţă prevăzut de art. 883 din Legea nr. 222/2008, până la prezentarea mandatului european de arestare de către procuror;
- cu ocazia verificării periodice, dar nu mai târziu de 30 de zile, a necesităţii menţinerii arestării în vederea predării.
Pe de altă parte, în cazul aplicării dispoziţiilor art. 90 alin. (11) din legea menţionată, dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, aşa cum este cazul în speţă, teza a doua a acestui text de lege prevede posibilitatea instanţei ca, în situaţia în care ulterior, aceasta dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare să dispună şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Or, în cauză, deşi instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru amânarea predării persoanei solicitate, a dispus punerea în executare a mandatului de arestare prevăzut de art. 90 alin. (13) din legea specială, deşi acesta trebuia pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Neprocedând în acest mod, sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi să fie casată, în parte, sentinţa instanţei de fond, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008.
Recursul declarat de persoana solicitată P.R.G. împotriva aceleiaşi sentinţe, prin care a solicitat schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea prezentă de domiciliu, comuna Gălăneşti, este fondat.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de recurent la dosar, actuala sa localitate de domiciliu este alta decât cea pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea de către instanţa de fond, adică comuna Gălăneşti, judeţul Suceava, şi nu în comuna Frătăuţii Noi, judeţul Suceava.
Drept urmare, se va admite recursul persoanei solicitate sub acest aspect şi se va casa hotărârea atacată cu privire la schimbarea localităţii de domiciliu, în sensul că dispune faţă de recurentul persoană solicitată P.R.G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna Gălăneşti, judeţul Suceava.
Totodată, se vor menţine obligaţiile impuse persoanei solicitate, cu excepţia celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va prezenta la poliţia comunei Gălăneşti, jud. Suceava, organ de poliţie pe care instanţa de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi recurentul intimat persoană solicitată P.R.G. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 şi cu privire la schimbarea localităţii de domiciliu.
În baza art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 90 alin. (13) din aceeaşi lege, dispune ca mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 1 aprilie 2009, emis de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Menţine faţă de recurentul persoană solicitată P.R.G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna Gălăneşti, judeţul Suceava, şi nu în comuna Frătăuţii Noi, judeţul Suceava.
Menţine obligaţiile impuse persoanei solicitate, cu excepţia celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va prezenta la poliţia comunei Gălăneşti, jud. Suceava, organ de poliţie pe care instanţa de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată P.R.G., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1511/2009. Penal → |
|---|
