ICCJ. Decizia nr. 1518/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1518/2009
Dosar nr. 45223/3/2008
Şedinţa publică din 24 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19/F din 12 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata G.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen., a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2834 din 15 decembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe care a cumulat-o cu pedeapsa stabilită în speţă, inculpata G.A. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 noiembrie 2008, la zi, menţinând starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 0,32 grame substanţă ce conţine heroină, depusă la I.G.P.R.D.C.J.S.E.O., potrivit dovezii seria H nr. 0000513 din 25 noiembrie 2008, respectiv cantitatea de 7,11 grame şi 14,37 grame substanţă ce conţine heroină, depusă la I.G.P.R.D.C.J.S.E.O., potrivit dovezii seria H nr. 0000512 din 25 noiembrie 2008, rămase în urma analizelor de laborator şi s-a dispus distrugerea acestora.
S-a mai dispus restituirea către inculpată a sumei de 400 lei, consemnată la C.B., conform recipisei nr. 2139384/1 din data de 25 noiembrie 2008, respectiv a sumei de 500 Euro, consemnată la C.B., conform recipisei nr. 2139389/1 din data de 25 noiembrie 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 4 noiembrie 2008 inculpata G.A. a vândut martorului cu identitate protejată „G.I." cantitatea de 0,35 gr. cu substanţă ce conţinea heroină şi a deţinut cantitatea de 22,06 gr. substanţă ce conţinea heroină, porţionată în 147 doze, 117 destinate comercializării, iar 30 consumului propriu.
Starea de fapt a fost reţinută analizându-se materialul probator şi anume procesele verbale întocmite de anchetatori, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi depoziţiile martorului cu identitate protejată şi ale celui asistent, coroborate cu declaraţiile inculpatei de recunoaştere a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel, procurorul, considerând-o ca nelegală atât cu privire la greşita individualizare a pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., neaplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. şi a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni şi recidiva.
Inculpata nu şi-a motivat cererea, iar în timpul şedinţei de judecată a declarat că îşi retrage apelul formulat.
Prin Decizia penală nr. 53 din 10 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul procurorului, dispunând majorarea pedepsei aplicată inculpatei G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. la 7 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) 1 an şi 8 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.
S-a luat act că inculpata şi-a retras apelul.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate inculpata G.A., a solicitat admiterea recursului invocându-se de apărătorul desemnat din oficiu motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este fondat.
Curtea examinând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de critica adusă şi din oficiu, reţine că ambele instanţe au evaluat corect şi complet activitatea desfăşurată de inculpată.
Temeinic şi legal s-a constatat a fi dovedită vinovăţia făptuitorului cu privire la fapta penală pentru care a fost trimisă în judecată.
Inculpata imediat după săvârşirea faptei, şi-a asumat integral consecinţele acesteia, având un comportament corect în faţa autorităţilor judiciare cooperând cu acestea, în timpul desfăşurării percheziţiei imobiliare şi sinceritate, prin autodenunţarea sa ca consumatoare de droguri, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., dispoziţii menţinute şi de instanţa de apel.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de fond cu cuantumul stabilit se poate constitui într-un mijloc necesar şi îndestulător de constrângere dar şi de prevenire a săvârşirii de alte infracţiuni, realizându-se scopul punitiv, educativ prev. de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi admis, Decizia recurată şi menţinerea sentinţei penale nr. 19/F din 12 ianuarie 2009, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce timpul arestării preventive a inculpatei de la data de 4 noiembrie 2008 la zi.
Potrivit art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata G.A. împotriva deciziei penale nr. 53 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 19/F din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 noiembrie 2008 la 24 aprilie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1482/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
---|