ICCJ. Decizia nr. 1482/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1482/2009
Dosar nr. 1190/2/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2867 din 18 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2698/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul petiţionar M.G. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 145/F din 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2698/2/2008, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul M.G. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dată la 22 februarie 2008 în Dosarul nr. 255/P/2008.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 18 februarie 2008, petiţionarul M.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând, tragerea la răspundere penală a magistratului S.I., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constând în aceea că soluţionând Dosarul civil nr. 17038/299/2007 a refuzat emiterea unor adrese solicitate de el, parte în proces, citarea unor martori şi l-ar fi ameninţat cu aplicarea unor amenzi şi îndepărtarea sa din sala de judecată.
Actele premergătoare efectuate, nu au confirmat existenţa unor indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunii sesizate în plângere.
În exercitarea activităţii de judecată, magistratul judecător şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, fiind de competenţa sa exclusivă aprecierea utilităţii, pertinenţei probelor solicitate de părţi, cum şi dispunerea măsurilor care se impun luate pentru asigurarea solemnităţii şedinţei de judecată.
Rezoluţia de netrimitere în judecată a magistratului judecător, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere adresată instanţei, fără să invoce criticile pe care înţelege să le aducă rezoluţiei atacate.
Urmare controlului judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate, prima instanţă a apreciat neîntemeiată plângerea dispunând menţinerea rezoluţiei atacate.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a formulat recurs la 9 iulie 2008 cale de atac exercitată peste termenul prevăzut de dispoziţiile procesual penale, respectiv art. 3854 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 366 C. proc. pen., de 10 zile, care în cauză curgea de la data pronunţării, 6 iunie 2008.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins, ca tardiv introdus, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar a fost obligat la cheltuieli judiciare ocazionate de această fază procesuală.
II. Împotriva acestei decizii penale a declarat contestaţie în anulare contestatorul M.G. înregistrată sub nr. 1190/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Decizia penală nr. 334 din 2 martie 2009 a acestei instanţe s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de petentul M.G. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, sub nr. 1190/2 din 9 februarie 2009, petentul M.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a acestei instanţe, motivat de faptul că, procedura de citare a intimatei pentru termenul la care s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită conform legii.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul de fond şi Dosarul instanţei de recurs nr. 2698/2/2008.
Analizând actele şi lucrările din dosar, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145/F din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluţiei nr. 429/II-2/2008 din 28 martie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul a formulat contestaţie în anulare adresată instanţei de fond, solicitând anularea hotărârii sus-menţionate şi, deşi legal citat, nu s-a prezentat pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la cererea formulată.
Întrucât instanţa competentă să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, în condiţiile art. 391 C. proc. pen., este instanţa de recurs, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 42 C. proc. pen., Curtea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, motivul iterat de contestatorul M.G., respectiv pretinderea că la termenul de judecată din 6 iunie 2008 când a fost pronunţată sentinţa penală nr. 145/F a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost lipsă de procedură cu intimatul magistrat S.I., judecător la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte în faza de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, fără citarea părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen. are în vedere că motivul invocate mai sus descris nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare enumerate limitativ şi expres prevăzute de art. 386 lit. a) – e) inclusiv C. proc. pen.
De astfel, pretinsa lipsă de procedură cu intimatul făptuitor putea fi iterată şi cenzurată doar de către instanţa de recurs, care însă – prin Decizia contestată – a stabilit tardivitatea recursului pronunţat de petiţionarul M.G. şi l-a respins ca atare.
Aşa fiind, văzând că motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare de faţă nu este dintre cele prevăzute în art. 386, Înalta Curte prin conformarea la dispoziţiile imperative ale art. 391 alin. (2) C. proc. pen. are în vedere că acesta este inadmisibil şi urmează să o respingă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.G., împotriva Deciziei penale nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosar nr. 2698/2/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1518/2009. Penal → |
|---|
